Privesc îndelung fotografia aceasta, nu pot să-mi iau ochii de la ea, Attilio Fontana e guvernatorul Lombardiei, cea mai încercată regiune a Italiei.
Deznădejdea cuprinde inimile tuturor în fiecare seară, la ora 18 se prezintă buletinul Protecției Civile.
Numărul de noi contaminați crește zilnic, de la câteva sute s-a ajuns la 4000, apoi 4800, numărul morților e înspăimântător.
În fiecare seară ascult datele, apoi mă refugiez într-un colț, mă fac mică, respir adânc, îmi opresc lacrimile și-mi spun că e un coșmar care nu se mai sfârșește.
Numerele astea sunt oameni, fiecare dintre ei avea o familie, prieteni, fiecare om avea o poveste a sa, întreruptă brusc.
Mă gândesc de câteva zile, de pildă, la infirmiera care s-a sinucis aruncându-se în mare, lucra în terapia intensivă a spitalului din Jesolo, regiunea Veneto. Contaminată cu Covid 19, aștepta acasă rezultatul testului, avea febră și știa că moartea îi ia lucizi pe oameni, că senzația e de înec. Tensiunea acumulată, groaza de a-și aștepta sfârșitul pe un pat de spital au împins-o spre mare, corpul ei a fost găsit după două zile.
Mă gândesc la vânzătoarea de la un magazin, Simply Market, avea 48 de ani și a murit acasă, după o săptămână de febră.
Mă gândesc la doctorii care au venit să-și ajute colegii, unii erau pensionari și ar fi putut să privească doar știrile, nu să-și dea viața pentru a îngriji pacienții.
Două funcționare de la poștă au murit până acum, lucrul cu publicul înseamnă contaminare neștiută până la prima linie de febră.
Doctori, infirmieri care nici nu se mai duc acasă la ei de teama de a nu-și contamina familiile, poștași înarmați cu mănuși și măști, muncitori, bătrâni și copii, destine și vieți curmate de un dușman invizibil.
În spatele celor care dispar sunt alții care continuă lupta cu boala.
Oameni care fac orice pentru a-și ajuta semenii, citeam de curând că niște măicuțe dintr-o mănăstire s-au apucat să facă măști din bumbac, nu sunt cele avizate de minister, dar ele lucrează pentru acea minimă protecție a semenilor care nu au măști deloc.
În spatele numerelor se ascund oameni, povești de curaj, de abnegație, de teamă și de dragoste.
Și, într-un final, va fi bine datorită lor.
Pe Liliana o puteți urmări aici. Toate articolele, aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
