Şoferul încercă s-o reanimeze, bătrâna scârţâi un pic din metale, dar refuză să se lase ajutată. Bărbatul între două vârste lovi cu pumnul de volan, speriind cu claxonul ciorile curioase. Bărbatul mai tânăr de lângă el începu să râdă şi scoase camera de filmat. Lucrau la un ziar din capitală, dar transmiseseră în direct de la un festival al belşugului, pentru un post de televiziune. Acum se întorceau acasă, gata să pregătească varianta mai detaliată, pentru ediţia pe hârtie.
Reporterul ieşi din maşină şi izbi cu bocancul pneurile grăsuţe. Doamna se răzbună, trimiţându-i un pic de durere în degetul mare de la picior. Icni. Cameramanul râdea copilăreşte. Se aflau în vârful muntelui, unde nici dracu’ nu urca să dea bineţe. Semnalul de pe telefon era lipsit de vlagă, dar reuşiră să sune după ajutor. Un prieten aranja ca un mecanic auto din satele de la poale, să-i vină cucoanei de hac.
Mânaţi de foame şi de sete, plecară să cerceteze prin împrejurimi. Era senin, un soare mare şi leneş se făcea că nu îi plouă. Cameramanul ţinea totuşi camera pe umăr, în caz că îi stârneau curiozitatea lui Moş Martin. De partea cealaltă a versantului, găsiră un sat. Crâşma era închisă, lumea plecată la pădure, dar fură primiţi cu braţele deschise la şcoală. Directoarea îi invită să ia parte la lecţie, în timp ce profesoara de matematică şi biologie dădu o fugă până acasă, să umple coşul ca pentru picnic. Înduioşaţi de primirea caldă, hotărâră să facă un reportaj despre sat şi mai ales despre şcoală, frumoasa profesoară şi copii. Copiii erau isteţi, șase băieţi şi o fată. Întrebările curgea lin şi de o parte şi de alta. Reporterul se aventură să pună degetul pe rană, întrebă nitam-nisam dacă preferă orele de religie sau pe cele de educaţie sexuală. La munte, poate pentru că fără voie se respiră ozon, copiilor nu le erau indiferente nici una, nici alta şi abia aşteptau să vorbească. Faptul că aveau să apară în ziar şi la televizor fusese de ajuns ca să declare ziua de luni cea mai frumoasă şi să le dezlege limbile. Despre Dumnezeu credeau că trăieşte pe vârful ăl mai de sus al muntelui, unde nu urcau, ca să nu-l deranjeze. Muntele le era grădina Raiului, pusese Dumnezeu şi zmeură şi mure şi fragi şi fazani şi căprioare, ba chiar şi un râs. Despre sex ştiau multe, îşi începuseră deja viaţa sexuală.
Reporterul şi cameramanul se priviră cu uimire. Nici ei nu mai ştiau dacă erau în satul Pustioara, în munţii Moldovei sau în vreo sală de cursuri, la Cambridge.
– Eu de la 13 ani, spuse cu voce gravă Bogdan, anunţând că abia ce împlinise 14.
– Eu de la 12 şi jumătate, sări din bancă Grigoraş.
– Ăştia-s fraieri, nenea, eu de la 12 fix, se sumeţi pompos Cristian.
– Habar n-au de sex, îi luă în balon Ştefănuţ, eu mi-am început viaţa sexuală de la 11 ani. Începeam eu de pe la 9, dar mama mă lăsa la bunica, ca să nu fug la pădure.
– Nu-i adevărat, nu-i adevărat! strigă frate-său. Eu l-am pândit când fugea de-acasă şi nu făcea nimic. Îi e frică de iepuri! Eu am 9 ani şi mi-am început viaţa sexuală de la 8. Tata zice că noi, ăştia născuţi cu tableta în mână, suntem ăi mai deştepţi din sat.
Numai fata, Claudiţa, plângea cu pumnii mici, strânşi la ochi.
– De ce plângi, Claudiţa? întrebă şoptit profesoara, brusc trezită din transa perplexă.
– Plâng, doamnă, pentru că ei toţi şi-au început viaţa sexuală, iar eu, deşi sunt singura fată din sat, sunt încă virgină.
Reportajul nu a fost niciodată difuzat la vreo televiziune, dar în satul ăla nu s-au interzis nici în ziua de azi umorul şi orele de educaţie sexuală din şcoală. Dumnezeu stă şi el cu urechea ciulită.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Patru lucruri pe care să le știți atunci când alegeți anvelopele
Ceri mult, zise el. Valorez mult, răspunse ea.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
