Nu mi-au plăcut niciodată curioşii cu privire la subiecte care nu-i privesc. Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care cred că au dreptul să interogheze. Probabil e reacţia întârziată, dar puternică la comunism.
Dacă vreau să povestesc, povestesc singură. Dacă nu, pusul lămpii în ochi şi prinsul deştelor în menghină nu ajută decât să mă facă să-mi mişc din viaţa „ta” făptura-mi nici taman ravisantă şi câtuşi de puţin eterică. O întrebare anume mă face să simt nevoia imperioasă de a mă retrage. Cea referitoare la numărul de bărbaţi prin viaţa cărora am trecut orizontal.
N-am să stau să îi număr. Cum nu îmi număr nici cinele târzii mâncate sau al prânzurilor sărite prin gaura unui covrig. Cum nu număr nici curcubeiele de vară.
De numărat se numără banii în portofel. Se numără bobocii toamna. Sau măcar borcanele de bulion aliniate în dulap.
Niciodată iubirile, că au fost de o noapte sau m-au ars cât pentru o viaţă.
În definitiv, am trecut de 40 de ani şi am dreptul să am un trecut. Şi obligaţia să mi-l asum. Dar n-am să stau să număr. Sau să vorbesc despre ei. Nu-mi place bârfa. Şi bârfă ar fi în cazul unora. Acidă, seacă, dulce. Dar bârfă.
Nu văd de ce să anunţ pe vreo reţea de socializare numărul lor. Nu de alta, dar dacă vreodată o să mă bată gândul să mă spovedesc, o să aleg un preot, nu un site.
Nu, numărul lor nu ţine de vreo recomandare ezoterică. În apărarea mea o să declar că nici eu nu cred în horoscop. Nici în numere norocoase nu mai cred. Aşa că nu o să îţi spun un număr, căci eşti în viaţa mea în calitate de om, nu de contabil.
Îmi spui că nu mă crezi că mă pot reseta la default? Acum, dragă domnule, de ce default-ul meu ar trebui să fie 0 şi absenţă? Te-ai întrebat că poate ăsta e default-ul meu şi că doar într-un caz excepţional în care îmi demonstrezi că meriţi asta, îmi voi reseta viitorul?
Am să-ţi spun din proprie iniţiativă că hardul meu e cam tare (de cap) şi nu acceptă softuri pirat, de genul spălat de izmene şi călcat cămeşi străine. Sau e doar firewall-ul dens şi gros.
Da, am încercat. De mai multe ori. Cine eşti tu să pretinzi că ar fi trebuit să o iau pe un alt drum pentru fericirea mea? Nu, faptul că nu am găsit fericirea la fiecare curbă sau cotitură, nu te îndreptăţeşte. Au fost deciziile mele. Mi le asum. Dar asumarea lor nu văd de ce ar trebui să vină la pachet cu un raport complet, detaliat, exhaustiv. Nu sunt în viaţa ta ca să îţi netezesc penele şi să-ţi protejez orgoliul de comparaţii cretine pe care tu alegi să le faci, deşi eu nu îţi sugerez nimic în domeniul ăsta.
Dacă la draci am făcut prostia să-ţi povestesc despre unii, n-am făcut-o în mod necesar, dar îngrozitor de circumvolut, ca să îţi cer să nu repeţi aceleaşi greşeli pe care le-au făcut alţii. În fond, înainte de a le spune la revedere am acceptat să aibă loc acele greşeli, ceea ce nu mă face tocmai imaculată din punctul de vedere al vinei. În momentul ăla fatal am vrut numai să îmi reafirm că am scăpat din situaţiile acelea. Promit ca pe viitor să nu mai repet greşeala asta.
Dacă ţi se par frivole motivele pentru care am renunţat la alţi oameni pe care i-am iubit, atunci înseamnă că mă găseşti frivolă. Şi e mai bine să renunţi să mai stai prin preajma mea. N-aş vrea să-ţi perturb echilibrul delicat în care-ţi ţii zenul, karma şi fengşuiul.
Dacă presupui că din ruşine nu-ţi vorbesc despre alţii, iar e mai bine să nu mai stai prin preajma mea. Tot din motive de păstrare a homeostaziei personale. Fiindcă nu din ruşine tac. Tac fiindcă să vorbesc seamănă îngrozitor de mult a bârfă.
Îmi vorbeşti despre uzură? Da, am şi riduri în colţul ochilor şi fire albe-n păr. Dar să nu uiţi că mi-i tânără ursita cât mai pot juca bătuta şi hora din Pojorâta.
Îmi zici că mi-s curvă fiindcă am căutat o relaţie şi nu am găsit-o pe cea în care să mă simt armonioasă? Să-mi zici aşa după ce îmi achiţi factura pentru prestaţia orizontală. Altminteri adu-ţi aminte că cea mai serioasă relaţie pe care o poţi avea e cu tine însuţi/ însăţi. Şi chiar dacă m-am trădat din dragoste, am remediat mereu situaţia. În definitiv, sunt femeia care se întreabă nu de a ajuns la divorţ (motivele alea le ştiu extrem de bine, nu de alta, dar eu am depus actele de fiecare dată), ci de ce cei doi idioţi care au dus-o la altar s-au încăpăţânat să facă drumul când ştiau că nu se potrivesc cu dorinţele şi nevoile mele.
Dar nu mă pot opri să nu mă întreb tu cu câte femei ai fost şi cum îmi poţi demonstra că te-ai resetat şi ţi-ai instalat o serie de softuri pentru fiecare dintre ele şi numai pentru ele?
Replică la articolul Nu contează cu câți bărbați ai fost? S-o crezi tu!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
