Se întâmplă câteodată să nu ai unde sau cui lăsa copilul, iar să trebuiască, exact ca în fiecare zi, să mergi la serviciu. Ce faci? În general, nu prea ai ce să faci, așa că îl iei cu tine. Desigur, contează și natura serviciului, că e mai greu să-ți iei cu tine copilul dacă ești alpinist utilitar sau miner, dar ați prins ideea.
Ei, bine, eu cunosc un caz mai altfel. Știu un bărbat care nu și-a luat cu el copilul la muncă, ci și-a luat…. amanta. Și nu doar într-o zi anume, ci aproape în fiecare zi, timp de…. câțiva ani. Probabil aceasta este soluția ideală într-o astfel de situație de viață deloc dezirabilă, dar de tentația căreia puțini scapă… Te duci la muncă, program normal, vii la timp acasă. Nu ai ședințe prelungite, nu lipsești serile de acasă, nu pleci în delegații ad hoc. Evident, veți întreba ce fel de serviciu e acela care să-ți permită un asemenea lux… Ei bine, unul în care ești, oarecum, pe cont propriu: șofer de autocar.
Când am văzut-o prima dată, mi-a atras atenția prin eleganță – păr negru bogat, revărsat pe umeri, machiaj impecabil și niște gene false superbe. Fără să vrea, aproape fiecare călător se zgâia la ea, ușor intimidat, căci era imposibil să nu o remarci. Așezată pe prima banchetă, imediat în spatele șoferului. Era un traseu pe care eu l-am făcut regulat o perioadă mai lungă de timp, așa că nu mi-a fost greu să văd că doamna mergea mereu pe același loc. Ce coincidență, mă gândeam, să călătorim tot timpul la aceeași dată! Dar cum nu există coincidențe, curând m-am convins că doamna nu călătorea la aceeași dată doar cu mine, ci cu toată lumea, căci era nelipsită din decor.
O poveste de dragoste consumată între opriri, între călători care urcă și coboară grăbiți, dar nu suficient de absorbiți de propria viață încât să nu observe că, întotdeauna, pe primul rând, călătorește către nicăieri aceeași fascinantă femeie, cu potpuriul ei de rujuri și priviri absente. Călătorii obișnuiți deja o cunoșteau și murmurau între ei, discret, completându-le povestea reală cu înflorituri ale imaginației și ale dorințelor nespuse, fiecare vrând să fie, măcar pentru o zi, în pielea bărbatului de la volan. Căci trebuie să iubești complet ca să fii dispusă, ca femeie, să-ți petreci zilele într-o mașină, doar pentru a fi în apropierea iubitului pe care, în tot acest timp, nu-l poți atinge, nu-l poți săruta, nu poți… nimic, căci trebuie să păstrezi aparențele. În schimbi, poți să respiri același aer și, pentru cine iubește, nu este deloc puțin lucru…
După o pauză de mai mulți ani, treburile m-au mânat pe același traseu atât de cunoscut. Mă întrebam, înainte de a sosi ora plecării, dacă femeia cu păr negru încă își mai însoțește, fidelă, amantul… Am fost, desigur, tare tristă să văd că aveam alt șofer, iar în spatele lui… nimeni! Am rămas cu gândul la povestea celor doi și cu o curiozitate greu de potolit – Oare ce s-o fi întâmplat cu ei?
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
