Stă singură la măsuța terasei și roade cu încrâncenare un pai de plastic al cărui cap se scufundă într-o băutură incoloră, dar trendy: apă plată cu lămâie. Alături, se ofilesc neconsolate două frunze de salată și niște urme de sos dietetic. E slabă, exagerat de slabă, aproape costelivă. În priviri îi ghicesc foamea. Genul acela de foame pe care o înduri zilnic de multă vreme și care a început să ți se întipărească în privirea plină de ură și-n gesturile disprețuitoare, însoțite mereu de un vag tremur. Trăsăturile ascuțite par să se ascuțească și mai mult când la masa de alături de așază un cuplu. Ea, bine împlinită, cu forme curbate și plăcute ochiului, chiar dacă nedemne de un catwalk. El, înalt, puternic și frumos. Atât de frumos, încât pariez că nu este femeie pe o rază de 100 de metri care să nu-l fi văzut și să nu-i fi auzit vocea baritonală cu care a dat comanda: friptură și vin roșu. Partenera lui mai că nu ciripește de bucurie, i se înroșesc obrajii bucălați în așteptarea bunătăților, în timp ce slăbănoaga a mâncat aproape tot paiul și și-a schimbat culoarea gălbuie de până mai adineauri în verzui.
„Nu pot să cred… e grasă cât o… și bagă în ea friptură ca o disperată… ce femeie inconștientă, neglijentă și… norocoasă!” gândește ea în timp ce el îi aruncă o privire indiferentă, ocupat fiind cu mestecatul. Încearcă să-i zâmbească, dar nu-i iese decât un rictus pe care el oricum nu-l vede pentru că, de fapt, nu are ochi decât pentru partenera lui cea grasă cât o…
Terasa începe să se aglomereze. La altă masă, se așază trei fete. Tinere, vesele. Nici prea slabe, nici prea grase, nici prea urâte, nici prea frumoase. Nu-și comandă chiar pizza supremă sau Burgerul uriaș, dar nici nu se înghesuie la ștevie și lobodă. Vorbesc cu voce joasă, dar râd în hohote. Din versui, uscățiva noastră trece pe tente de mov. Paiul aproape că nu mai există. În silă, înfige furculița într-una din frunzele de salată semi-ofilite din castron și apoi și-o îndeasă cu vădită neplăcere în gură. Începe să mestece, înghițind în sec când chelnerul trece prin fața ei cu un platou de mici. Salata intră cu noduri și apoi, uitând de pahar și de urma de pai, ia sticla, o pune la gură și o bea toată, cu speranța că va își va minți măcar puțin foamea. La cum se strâmbă, însă, ai senzația că a băut oțet, și nu doar apă plată, fără lămâie de data asta, că lămâia rămăsese în pahar.
„Uite-le și pe astea ce se hlizesc în gura mare, ca niște prost educate. Și cât bagă în ele… Hoo, mai ușor cu căratul, că vă faceți cât niște…” , își spune în gând, în timp ce fetele înfulecă, vorbesc și râd, de-a valma, cu o veselie cel puțin molipsitoare. „Astea nu știu ce-nseamnă să-ți fie foame…”
„Numai grase, pe unde te uiți, numai femei care bagă în ele ca spartele… Zău dacă le înțeleg… Nu zic că e ușor, dar un pic de voință, ce naiba… Hai, mănâncă și frunza aia de salată, uite ce bine arată și mai e și gustoasă și sănătoasă și nici nu îngrașă… tu ești fată deșteaptă, Carolino, nu ca altele…” își face ea curaj, după care chiar înfulecă și a doua frunză de salată.
Între timp, primul cuplu a terminat friptura. El se delectează cu vinul, ea cu o savarină…
„Prăjitură îți trebuie. După friptură, merge la fix, nesătulo… și el, degeaba e cum e, că nu se pricepe nici la femei și nici la vin. Dacă aș avea cum, săracul, i-aș da eu niște sfaturi de degustare să înțeleagă și el câte ceva pe lumea asta, că-i păcat de frumusețea lui… și totuși, nu înțeleg, cum toate grasele astea rânjite sunt vesele și au iubiți, și eu, care arăt atât de bine… nimic? Așa de jos standarde să aibă bărbații din ziua de azi? Sau poate se tem să nu-i resping și preferă să atace direct, sub nivelul lor?”
După ce rumegă aceste ultime gânduri însoțite de ultimul rest de pai, se ridică cu stil, aruncă o privire disprețuitoare de bun rămas tuturor nesătuilor ce-și văd liniștiți de masă și de viață și pornește ușor șovăitor pe bulevard. Nimeni nu pare s-o vadă.
„Hai că am păcălit și prânzul, de acum, ceva mai ușor la cină, că doar fericirea nu trece prin stomac…”
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
