Ieri mă trezesc și-mi fac ness-ul. Ei da, nu strâmba din nas! E mica și singura mea plăcere vinovată. Cred că beau Amigo pentru că-mi amintește de studenție și de adolescență. E una din puținele constante ale vieții mele. E 8 Martie. Pffff, deschid Facebook-ul și sunt plesnită peste ochi de o invazie de urări, poze cu mame, copii, pisici, căței și jerbe de flori. Zici că a murit regina florăreselor. Deschid mesgeria Facebook-ului. Și acolo e dezastru. Urări și găleți cu flori, versuri, multă admirație de la partea masculină. Frumos, ce să zic? Speram și eu că, din atâta atenție și drăgălășenie, mă aleg cu vreo invitație diseară pe undeva. Poate primesc și eu vreo floare adevărată, care miroase, pe care s-o pun în glastră. N-ai să vezi! Stau și mă minunez cum de alelalte femei de pe Facebook au primit brusc și dintr-o dată buchete uriașe de trandafiri roșii. Tot anul sunt singure și depresive, iar de Valentine, de Mărțișor și de 8 Martie, dintr-odată, primesc flori de la admiratori secreți și bogați. Cred că toate femeile astea sunt iubitele sau amantele Agentului (termic) 007. Mișto e că, după ce au primit așa buchete de flori, mai târziu ne pun poze de prin cluburi sau cârciumi, unde sunt doar cu fetele, veșnic doar cu fetele. Eu, sincer, cred că buchetele astea sunt închiriate doar pentru o poză și gata. O să caut pe net să-mi închiriez și eu unul, pentru ziua mea.
În concluzie, niciun „amorez” dintre cei care mi-au trimis poze cu flori si pisici nu se îndură să mă scoată în oraș, așa că tot cu fetele am ieșit noaptea în club. Mi-am pus un pantalon si un tricou de club, mi-am dat o undă de machiaj și de parfum și am plecat toate patru într-un club, unde ne mai așteptau alte prietene care rezervaseră o masă. Ne-am luat câte o băutură și ne-am pus pe dansat. Clubul, plin ochi. Nu aveai loc niciun ac să arunci. Noi toate, vesele și fericite, de ziceai că am câștigat la Loto.
Hmmm, afară vopsit gardul (cu talent) și-năuntru, leopardul (frustrat). Nu pot să vă mint, dansam toate de supărare. Eu, una, mă uitam cu oarecare invidie la femeile care, mai toate, erau venite cu câte un bărbat.
Dar, după ce m-am uitat mai bine, mi-au trecut invidia și frustrarea și m-a luat cu frisoane. Cum să vă zic? Treaba stătea cam așa: Ei aveau așa niște moace plictisite și disperate, de ziceai că au fost aduși la club cu pistolul la tâmplă. Stăteau tolăniți pe canapele, adunați toți la un singur capăt și-și butonau telefoanele. Nu vorbeau între ei, dar trăgeau ochiade la greu, către masa noastră, a femeilor singure, care dansam provocator. Ele stăteau toate adunate la celălalt capăt de canapea, una-ntr-alta, ca vrăbiuțele pe creangă și, mai mult ca sigur, își povesteau cum au născut și dacă ăla micu’ a făcut căcuță tare sau căcuță moale. Mi le și imaginez cum, atunci când vorbesc de partenerul de viață, îl numesc „al meu face sau drege” sau îi spun pe numele de familie, „Popescu face sau drege”. Toate, fără excepție, erau îmbrăcate în rochii strâmte din… ai ghicit, dantelă. Erau coafate țapăn, ca nașele, și în picioare aveau pantofii ăia creaţi de inchiziție, cu platforme de 10 și tocuri de 20. Nu dansează pentru că, probabil, în accepțiunea lor, numai curvele se unduiesc pe muzică. Ele au devenit femei serioase.
Eh, când mi-am liniștit nervii, și mi-am făcut norma la dans, și am considerat că mi-am făcut baia de aburi și aerobicul, am luat un taxi și am plecat acasă. Bine că am supraviețuit și acestui 8 Martie! Anul viitor cred că voi alege să merg la un spectacol de teatru. Nu-mi plac butaforia si „teatrul” în viața reală.
Pe Miriam o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
