Admirabilă inițiativa celor de la Follow Art Distribution, care au răsplătit cinefilii cu o emoționantă peliculă – The Teacher Who Promised the Sea / „Profesorul care a promis marea ” – distribuit chiar din 4 octombrie în cinematografele din toată țara, marcând astfel data de 5 octombrie, Ziua Mondială a Educației și Ziua Profesorilor. Filmul este bazat pe o poveste adevărată. Regizoarea acestui film are în palmares Premiul Goya (ediția 2015) pentru cel mai bun scurtmetraj de ficțiune pentru Café para go. De asemenea, este regizoarea unor seriale precum Pulseras Rojas, Citas, Les de l’Hoquei, La temperanza, Moebius și lungmetrajul Gente que coming y bah.
Filmul The Teacher Who Promised the Sea, turnat în limba spaniolă/catalană se bazează pe fapte reale și aduce o lumină asupra ororilor regimului Franco. Realizatoarea folosește o căutare extrem de personală, încă din 2010, pentru a-și spune povestea. Patricia Fond și-a expus concepția regizorală încă de la premiera din Spania (2023): „Interacțiunea dintre cele două intrigi din «Profesorul care a promis marea» transmite un mesaj: ceea ce se întâmplă în trecut are repercusiuni asupra prezentului nostru sub forma unei răni ce se transmite din generație în generație. Mi se pare interesantă teza conform căreia suntem capabili să moștenim rănile strămoșilor noștri. În film, evenimentele care se petrec în trecut au consecințe asupra personajelor din prezent și a relației dintre ele. Ariadna, care a crescut cu bunicul și mama ei într-o casă a tăcerii și a tabuurilor, este un personaj fragil și pierdut, care suferă de atacuri de anxietate. Acum, bunicul ei suferă de demență senilă și nu mai este în stare să-și explice copilăria sau de ce a decis să o reducă la tăcere. Această poveste se învârte în jurul memoriei, atât a pierderii acesteia, cât și a importanței păstrării ei. Întregul univers al Ariadnei, rece, apatic, înconjurat de moarte și uitare, este pus în contrast cu cel al profesorului Antoni, un personaj idealist și entuziast al cărui mediu, în ciuda vicisitudinilor pe care le întâlnește în oraș, este plin de viață, înconjurat de copii și iluzii. Sunt două povești foarte diferite în același film și a fost o provocare să găsesc o modalitate de a le face să coexiste.”
Istoria este mereu cu noi, nu în ultimul rând atunci când este transmisă prin reminiscențe de familie și narațiuni private. De asemenea, unele viețile personale se intersectează cu evenimentele istorice. Această legătură este clarificată în filmul de artă spaniol The Teacher who Promised the Sea despre moștenirea războiului civil spaniol. Comparând datele istorice, istoricii estimează că aproximativ 114.000 de oameni uciși de fasciștii lui Franco au fost îngropați în gropi comune din Spania, în timpul sau după Războiul Civil din 1936–1939. De fapt, filmul este o adaptare după cartea „El maestro que prometió el mar” de Francesc Escribano și demonstrează că cicatricile Istoriei Spaniei sunt prezente peste tot. Astfel, cartea, publicată pentru prima dată în 2012, este materialul sursă pentru The Teacher Who Promised the Sea, adaptat pentru ecran de Albert Val și regizat de Patricia Font ( Cites ). Acesta spune povestea lui Antoni Benaiges (Auquer), un profesor de catalană care a fost trimis la o mică școală publică rurală din nordul Spaniei în 1934. El a introdus tehnici de predare revoluționare care i-au implicat pe tinerii săi elevi, dar opiniile sale seculare, de stânga au stârnit furia liderilor religioși și politici ai orașului. Toate acestea vor duce, în cele din urmă, la moartea lui. Știm acest lucru de la început, deoarece filmul se concentrează pe două intervale de timp. Primul are loc în 2010, când o femeie de vârstă mijlocie, Ariadna (Costa), tânjește să afle mai multe despre trecutul familiei sale. Bunicul ei bolnav este foarte bolnav, dar știe că străbunicul ei a fost ucis în anii 1930, în timpul Războiului Civil Spaniol. Auzind despre o groapă comună descoperită recent, ea călătorește singură în orașul Burgos pentru a vedea dacă acesta conține rămășițele lui osoase și alte bunuri personale.
Protagonista devine arheologul Ariadna, interpretată de fermecătoarea Laia Costa. Ea caută indicii despre ceea ce s-a întâmplat cu familia bunicului ei în timpul războiului. Ea este implicată într-un șantier în orașul de coastă Tarragona din Catalonia din estul Spaniei. Orașul a fost un bastion al forțelor republicane în război până când, din păcate, a fost invadat de forțele naționaliste ale generalului Franco în 1939. O răzbunare rapidă și teribilă a fost aplicată locuitorilor la scurt timp după, cu excepția, desigur, a celor care s-au vândut și s-au aliniat cu forțele de dreapta.
Bunăoară, dintr-un sumbru punct de plecare, Patricia Font revine cu vreo 80 de ani peste adevărata poveste a lui Antoni Benaiges, profesorul de stânga, idealist, desemnat să lucreze în satul conservator Bañuelos de Bureba. În anul 1935, Antoni Benaiges este angajat ca profesor într-un mic sat izolat din Burgos, din Spania. Reușește să se apropie foarte mult de elevii săi, copii cu vârste cuprinse între șase și doisprezece ani, cărora le face o promisiune: o să plece împreună într-o călătorie să le arate marea pentru prima dată în viața lor. 75 de ani mai târziu, nepoata unuia dintre acești elevi descoperă povestea minunată ascunsă în spatele unei promisiuni care nu a putut fi dusă la capăt. Ariadna (Laia Costa) este o mamă singură al cărei bunic este pe moarte. Ea începe să-l caute cu disperare pe tatăl bunicului ei, străbunicul ei. Spectatorul o va vedea călătorind către un loc unde au fost descoperite gropi comune. Acolo se întâlnește și, ulterior, face legătura cu un bărbat în vârstă care l-a cunoscut pe bunicul ei.
Filmul juxtapune revelațiile din 2010 cu evenimentele care au avut loc între 1935 și 1939.
Împletind armonios trecutul și prezentul, filmul se constituie din două intrigi paralele, care conduc spre o poveste despre memorie și despre importanța păstrării acesteia.Astfel,firul poveștii Ariadnei (Laia Costa) evidențiază lupta familiilor care își caută încă rudele îngropate anonim în gropi comune, în timp ce povestea lui Antoni Benaiges (Enric Auquer) aduce un omagiu profesorilor, într-un mod emoționant și sensibil. Accentul principal cade pe Antoni Benaiges (Enric Auquer), un profesor blând și grijuliu care a îndrăznit să sfideze instituțiile.
Interpretat de Enric Auquer, Antoni (numit aici Antonio) este neortodox din toate punctele de vedere. Le vorbește copiilor din localitate fără formalism, aproape ca un prieten, de asemenea, nu aplică pedepse corporale micuților (așa cum erau cutumele vremii respective) și nu pune accentul pe memorarea mecanică. Acest dascăl aparte îi explică menajerei că elevii săi trebuie mai întâi «să învețe să fie copii ». Predă după pedagogia reformatorului francez Célestin Freinet, folosind o metodă imersivă prin care elevii își produc propriile cărți pe subiecte care interesează. Astfel, Benaiges creează „magie” cu elevii săi prin utilizarea unei mici tipografii, permițându-le să creeze cărți, în fapt, a unei serii de mici publicații sau „caiete” sub formă de desene și texte realizate de elevii școlii. Acestea reflectau modul în care ei percepeau și înțeleg lumea: despre familie, prietenii, sat, zone locale, festivaluri, excursii, călătorii, jocuri și folclor. Astfel, tipografia a ajuns să joace un rol important în clasă: a fost un instrument care a permis elevilor să exprime, să înțeleagă, să vadă și să atingă tot ceea ce au învățat.
Spre mirarea și entuziasmul copiilor, Benaiges promite că îi va duce într-o excursie de sfârșit de an pentru a „vedea marea” pentru prima dată în viața lor. Din păcate, așteptările se vor transforma în tragedie.
Lumea este plină de povești adevărate puțin cunoscute, iar The Teacher Who Promised the Sea /Profesorul care a promis marea este un alt exemplu minunat al modului în care cinematograful poate fi folosit pentru a ne aduce în atenție marea Istorie. Este un film captivant, plin de emoție, cu performanțe actoricești notabile– de la fericitul Benaiges pe care îl vedem în 1935 până la Ariadna stresată și îngrijorată pe care o întâlnim în 2010. Copiii mici, în ciuda experienței limitate în actorie, sunt de asemenea plini de farmec. Totuși, filmul nu este doar nostalgie nuanțată trandafirie, iar tușele de brutalitate neo-fascistă sunt suficient de șocante încât să ne amintească ororile oricărui război. În această peliculă, descoperim plăcerea nu numai a frumosului peisaj catalonian, ci și o poveste liniștită, atât despre căldura umană, cât și despre cruzime.
Întreg filmul se învârte în jurul memoriei, atât a pierderii acesteia, cât și a importanței menținerii acesteia, care arată că învățarea este singura modalitate prin care copiii își pot cuceri viitorul. Nominalizat la cinci premii Goya («Oscarurile » spaniole), inclusiv cel mai bun actor și cea mai bună actriță în rol secundar, filmul The Teacher Who Promised the Sea ne amintește de frumusețea umanității, dar și de măreția eroilor de tragedie. Odată cu acest nou film, spectatorul străbate trecutul și prezentul, luminat de puterea educației și a memoriei istorice.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
PROFESORUL CARE A PROMIS MAREA
Titlul original: El maestro que prometió el mar
Rating: AP-12
Gen: dramă
An: 2023
Durata: 105 min
Țara: Spania
Regia: Patricia Font
Scenariul: Francesc Escribano, Albert Val, adaptare după cartea “El maestro que prometió el mar” de Francesc Escribano
Distribuția:
Enric Auquer – Antoni Benaiges
Laia Costa – Ariadna
Luisa Gavasa – Charo
Gael Aparicio – Carlo
Alba Hermoso – Josefina
Nicolás Calvo – Emilio (copil)
Distribuitor România: Follow Art Distribution
Lansare în cinematografele din România: 4 octombrie 2024
Premii, nominalizări:
* 5 nominalizări la Premiile Goya 2024 (Cel mai bun actor în rol principal, Cea mai bună actriță în rol secundar, Cea mai bună coloană sonoră originală, Cel mai bun scenariu adaptat, Cele mai bune costume)
* Gaudí Award – Premiul Publicului
Citiţi şi
Iubirea pământească dintre „campioni ai imperfecțiunilor” – Only You
Nimic nou sub soarele legăturilor periculoase – Newness
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
