După ce trei valuri de feministe au ridicat femeia acolo unde chiar și Dumnezeu a așezat-o – lângă bărbat – acum, valul IV a preluat mingea și vrea s-o ducă încă și mai departe. Acest val (chiar așa se numesc) al feminismului încearcă să acrediteze ideea că femeile și bărbații sunt interschimbabili. Realitatea (certificată prin experiment) arată totuși că fiecare dintre cele două sexe are caracteristici specifice. Nu spun calități și nu spun defecte pentru că, în funcție de situația și momentul în care sunt folosite, aceste caracteristici sunt, alternativ, fie calități, fie defecte. Pe Catchy (și nu numai) apar o sumedenie de texte care încearcă să valorizeze, să tranșeze clar binele și răul, calitățile femeilor și defectele bărbaților. În practică însă, lucrurile sunt mai dificil de judecat și calitățile dintr-o situație devin defecte în alte situații. Un om impulsiv poate intra în probleme dacă, într-un schimb verbal, își dă drumul mâniei. Același om, condus de impuls, poate salva o viață, un copil din fața unui tramvai, tocmai pentru că este rapid și nu cugetă.
Femeile sunt ființe complexe. Atât de complexe, încât nouă, bărbaților, ne par capricioase. Acolo unde noi vedem 2 posibilități și alegem una, ele zăresc o duzină de variante. Se decid – cu greu – pentru una și numai bine ce s-au decis că mintea lor complexă, în continuă alergare, mai descoperă alte 2 duzini. Adeseori – și am fost martor la câteva situații – zăresc atât de multe posibilități, că rămân paralizate în indecizie până ce viața sau altcineva ia o decizie.
Este bine, este rău? Oricât de mult ar aprecia oricare dintre noi un răspuns ușor, el nu poate exista. Depinde. Studiile au arătat că fondurile mutuale gestionate de femei au performat, în perioada 2000-2005 (o perioadă dificilă la bursă), mai bine decât cele performate de bărbați. Citind aceasta mi s-a părut logică motivația din articol – bărbații au impulsul de a acționa chiar și atunci când cel mai bun curs de acțiune este să nu faci nimic (deseori în cazul cu investițiile de termen lung). De asemenea, s-a constatat că femeile sunt benefice – măsurabil, financiar – în Consiliul de Administrație al companiilor. Iarăși mi s-a părut logic – e nevoie de cineva să-i pună pe gânduri pe cowboy-ii care întâi trag și apoi gândesc. O femeie poate descrie celorlalți membri posibilități, riscuri, repercusiuni la care bărbații nici n-au visat. Îi poate pune puțin mai mult pe gânduri.
În același timp, Consiliile de Administrație care au prea multe femei – așa cum valul IV de feminism cere 50% participare – istoric n-au dat randamente bune economice. Iarăși, mi se pare mie, logic. Când prea multe minți complexe se întâlnesc în aceeași cameră, decizia zboară pe fereastră. Este posibil, chiar probabil, că fiecare vede alte posibilități ca fiind câștigătoare și timpul se irosește în argumentații, ignorându-se chiar logica de bază care spune că o decizie mediocră la timpul ei este mai eficientă decât cea mai bună decizie luată prea târziu. Cu alte cuvinte, e nevoie de un număr de femei care să întindă planuri în fața unor bărbați și de niște bărbați care să forțeze o decizie pe criterii mai complexe, explicate de femei.
Prima oară când m-am confruntat, ca martor, cu această problemă a deciziilor a fost cu o prietenă. Era într-o situație îngrozitoare, în care se săpase singură – fără bani, fără slujbă, cu datorii care spiralau spre insolvabilitate. Avea trei opțiuni – să își caute altă slujbă (era o slujbă modestă), să se înscrie într-un program guvernamental pentru șomerii care vor să deschidă o afacere sau să meargă la cursuri, tot pe banii guvernului, și să își deschidă drum spre o slujbă mai bună. Ca un prieten bun, pentru că în alte situații din trecut nu fusesem astfel, m-am decis să-i fiu alături. „Eu te susțin și te voi ajuta în orice decizie vei lua”, i-am spus eu mândru de mine. Simplu, nu? Deloc. Astăzi, spunea că a vorbit să se înscrie la cursuri, mâine îmi spunea că s-a răzgândit și că studiază un plan de afaceri și a treia zi mergea la un interviu de slujbă. După aceea relua ciclul. După două săptămâni am clacat și m-am retras din procesul de indecizie. Argumentațiile mele cădeau în urechi surde. La o ceartă i-am și spus-o „Degeaba cântă muzica, dacă audiența este surdă” (o zicală nord-americană). Ea mi-a spus, perfect serioasă și iritată, că are o ureche muzicală mult mai bună decât a mea. Eu m-am stricat de râs și i-am spus că e o metaforă, iar ea, după o secundă, și-a recompus chipul stăpân pe sine și mi-a spus „Bineînțeles că știam că e o metaforă” lucru care m-a făcut să bufnesc în râs. Așa s-a terminat încercarea mea de a o suţine.
Totuși, deși punctual, cu acea prietenă am eșuat, în acea perioadă am învățat multe despre procesul de decizie. Am căutat pe internet (da, șocant, internetul este bun și pentru alte lucruri decât chat și facebook) și am dat peste o teză de doctorat care mi-a confirmat ceea ce bănuiam: succesul în viață depinde mai puțin de luarea celei mai bune decizii, decât de modul în care ne ținem de deciziile pe care le-am luat.
Ca un exemplu simplu și familiar, să spunem că am cumpărăt o mașină nouă. Apoi – în loc să ne mulțumim cu acea decizie, continuăm să evaluăm modele noi – să aflăm că există opțiuni mai convenabile. O vindem pe prima în 6 luni și pierdem 30% din bani. O alternativă ar fi fost să ne punem ochelari de cal după ce semnam actul – decizia e luată, gata cu evaluările – și o țineam timpul necesar ca să-și scoată banii.
Aidoma este și în cuplu – flirtând pe internet e un mod periculos de a reevalua decizia luată inițial și poate conduce la pierderi emoționale cumplite. Femeile, mai ales când flirtează pe web, o fac cu acest scop. Dar bărbații nu o fac? Desigur, numai că bărbații care fac asta (în majoritatea cazurilor) nu-și reevaluează decizia. Ei, ca niște copii întârziați ce sunt, cred că-și pot face un harem fără a periclita decizia inițială.
Așa că, vedeți, dincolo de ideile că un sex ar fi mai bun decât altul, prefer ideile valului III feminist, anume că femeia completează bărbatul la fel cum bărbatul completează femeia.
P.S. Personal, pentru deciziile dificile, folosesc sfatul dat în glumă de tatăl meu „Andi, dragă, ia orice decizie dorești. Orice decizie vei lua, dacă trăiești destul de mult, vei ajunge s-o regreți.” Dincolo de pesimismul aparent al cuvintelor, există o înțelepciune care pe mine mă ajută – dacă toate sunt egale, îmi vine mai ușor să iau decizii. Există și un adevăr – iarba este întotdeauna mai verde de partea cealaltă a gardului așa că, în timp, ajungem inevitabil să ne imaginăm (probabil fals) ce minunată ne-ar fi fost viața dacă mergeam pe o altă potecă de decizie.
N.B. Autorul are în pregătire o carte ce va apărea curând la Editura Tritonic. Stay tuned! 🙂
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Ești gata să devii o super femeie la job? Iată secretul eficienței
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
