Nu vreau să te înșel! Oprește-mă!

Your tuppence

1. 
   Ionutz / 19 August 2016 12:36

   Eternul cuplu dintre o visatoare si probabil un tip clasic, fara prea multe pretenții de la el sau de la viata….ce nu intelege sau accepta ea e ca amandoi sunt “vinovați” ca au ajuns aici si ca amandoi treb sa rezolve situatia…nu conteaza cine face eforturi mai mari si nici cine începe. …imi place totuși ca ea are constiinta si isi pune niste bariere si niște întrebări. ..in viata reala de cele mai multe ori nu se intampla asta….din pacate.

   1

   

   Reply ↓
2. 
   MIRELA DOGARU / 7 March 2016 0:00

   NU ORICINE-I RANDUNICA INTR-UN LIBER SI MANDRU ZBOR

   Glasul muezinului despica liniştea blândă de undeva din vârful minaretului, chemând tânguitor la rugăciune. Din ascunzişul ferestrei, la ceasul de tihnă de dinaintea plimbării de seară, când lumina zilei se pierde în primele umbre sfioase ale nopţii, moscheea pare o corabie misterioasă, cu pânzele în vânt.
   Marea, marea ei dragă… e aceeași ca în serile când se plimba cu el în asfințit și-l asculta îndrăgostită cum vorbește cald și gânditor… Iubirea e o primăvară frumoasă îi spunea Radu mereu, doar norocoșii au parte de mai multe anotimpuri. Nu toți cei care văd mugurii verzi pot avea certitudinea că vor vedea și florile sau vor mânca din fructe. Vroia să-și construiască frumos viața și avea un gând pe care într-un târziu il va spune și ei. Era dezgustat de toată lupta asta neputincioasă în țara în care ne născusem, de putreziciunea sămânței rămasă prea mult intr-un pământ neroditor și înfuriat își schițase pragmatic un întreg plan al viitorului. A aflat mai multe într-o zi, când el ținând-o strâns în brațe i-a spus de Doris, Germania și plecarea pe care o aștepta ca pe o mântuire.
   Vorbea rar cu glas scăzut de parcă i-ar fi fost teamă să se audă, de parcă vorbele i-ar fi scrijelit imagini frumoase care se ițeau necontrolat în mintea frământată de contradicții „Știu ce vreau” repeta cu ochii pierduți într-o lume imaginară, încercând să se convingă pe sine insăși, dar ea nu-l credea și simțea cum o privește cu buzele strânse într-un stăvilar al cuvintelor care ar fi putut să țâșnească necontrolat din inimă. Îl aproba cu glasul mic și inocența ochilor care nu cunoscuseră extazul trupesc . Viața nu-i arătase incă toate darurile pe care le are de oferit și deși incerca din răsputeri să ascundă acest lucru, gesturile, atitudinea o trădau.
   Seara în care prietenii i-au chemat la terasa de la malul mării îi revine în minte acut și dureros… Radu a venit mult mai târziu, crezuse speriată că nici n-o să mai apară și se agățase pierdută de berea pe care și-o comandase vitejește la venire, constatând absența lui. Se așezase lângă ea și fuma țigară după țigară. Mesele incepuseră să se aglomereze și melodiile curgeau plăcut și liniștitor dinspre scena improvizată într-un colț al terasei. Muzica îi învăluia ca o aripă protectoare.
   O luase de mână și o trăsese după el dincolo de mese, în jocurile de lumini și umbre ale frunzelor din copacii, copleșiți de lumina felinarelor. Dansau lent, iar mâinile ei crispate se agățau de umerii lui ca de un colac de salvare. Ritmurile se pierduseră pentru ei și dansul se transformase într-o tulburătoare îmbrățișare. Stăteau așa lipiți, ca două umbre ale aceluiși trup, și-ntr-un târziu îl auzi ca prin vis spunându-i că Doris va sosi mâine în țară. Îi vorbea duios ca unui copil sfătuind-o să fie cuminte, să se întâlnească cu alți băieți, să cunoască viața. Vocea lui răzbătea slab, ca un ecou, în mintea ei ce refuza să priceapă că totul s-a sfârșit.
   Ajunsese cumva într-un târziu acasă și se prăbușise așa îmbrăcată în pat lăsându-se în voia sorții…Adormise spre dimineață, cu pumnii strânși a neputință, visând voaluri albe, diafane și mâna ei tremurând în aer de rămas bun… *

   Fumează o țigară și fumul urcă ca un șarpe spre tavan. Gustul mentolat îi dă o placută amorțeală limbii ca după un sărut pasional. Nu fumează des, se îneacă mereu și tușește convulsiv printre lacrimile formând dâre pe obrajii ce nu mai sunt netezi ca la 20 de ani. Scrumiera e plină de chiștoace și jumătăți de țigări neterminate. Buzele se deschid sporadic, atingând liniștea cu câte un oftat. Soțul ei doarme nepăsător în camera de la capătul holului, dacă o va întreba ce-i cu fumul, probabil doar din dorința de-a ști tot ce mișcă nu fiindcă i-ar păsa cum se simte, găsește ea ce să-i spună. E liniște doar greierii se aud dinspre geamul ce dă în grădină. Remușcările se insinuează perfid și dureros…

   Tot aşa ploua şi atunci, îşi amintește, moscheea e tot acolo, departe, învăluită într-o aură de lumină misterioasă, aşa cum o văzusem şi atunci când mă strecurasem pe ascuns, prosteşte, din restaurantul acela spre a nu-l obliga pe Radu să mă conducă, Doamne, ca şi când aş fi vrut altceva, după ce-l ţinusem în braţe sau mă ţinuse el pe mine, n-are importanţă, într-o ultimă încercare de a salva ireparabilul, cum naiba mi-o fi venit ideea asta prostească de a mă da în lături din calea lui Doris, de a rupe singura legătură dintre mine şi dragostea aceea sfâșietoare într-un moment în care el avea nevoie de nişte clarificări, iar eu aveam toate argumentele din lume să rămân?
   Mă lăsasem manipulată de subconştient, pusă pe gesturi extreme de altruism, aruncată în apele tulburi ale suferinţei, precum bărcuţele acelea de hârtie, din vremea copilăriei, pe care le scufundam, rând pe rând în ligheanul cu apă, imaginând furtuni devastatoare cu mâinile, doar că atunci el îmi isca furtuni în suflet. De ce-am cedat ca o lașă, doar văzusem clar cum mă privea în timp ce dansa cu Doris? Toți prietenii noștri au văzut asta dar își fereau privirea dezaprobator și nici unul n-a îndrăznit să-i spună verde în față„ Radule ești un prost, o să regreți…” Trebuia să fi stat măcar acasă nu să fac imprudența de a reveni la acelaşi restaurant după ce el se despărţise de mine pentru a o lua pe Doris de la aeroport, doar mi-o spusese direct, fără menajamente, iar eu nu obiectasem nimic, îi urasem drum bun, încercând, culmea, să-mi imaginez cum o va întâmpina, cu trandafiri roşii, cu o violetă de Parma sau cu un buchet uriaş de garoafe, dacă vor merge acasă la el şi vor face dragoste, sau dacă ea îl va cuceri cu farmecele, cu parfumul ei, cum poate făcusem și eu, folosind aceleaşi trucuri femeieşti, aceleaşi jocuri nevinovate de oameni îndrăgostiţi, prin care trecuserăm și noi, sub o anumită rezervă, ce-i drept, şi vorbele lui îi reveniră în minte ” să nu te îndrăgostești de mine, eu am deja o relație, e la sute de kilometri distanță, vreau să plec din ţara asta, m-am săturat de atâta umilință…” Mda… totuși, cred că era în zadar să lupt, hotărârea lui era ireversibilă.
   Își aduce brusc aminte de Ioana, prietena ei dragă plecată în Canada, de felul cum s-au precipitat lucrurile și de scrisoarea pe care i-a trimis-o după câteva luni de la eveniment și venise retur fiindcă Ioana nu mai avea aceeași adresă. Noroc că o sunase apoi și stătuseră de vorbă puțin….pe unde o fi cutia în care ținea, ascunsa, bruma de amintiri? Hârtia foșnește trist în mâinile Mariei, când pliurile foii se desfac și câteva rânduri laconice apar, ușor estompate de trecerea atâtor anotimpuri…
   „Dragă Ioana,
   totul a luat sfârşit, m-am măritat! Am devenit femeie, mi-am înghiţit lacrimile, mi-am ferecat visele în cufărul sufletului şi primul bărbat din viata mea mi-a devenit soţ, asa am fost crescuta.Radu a plecat în Germania, s-a căsătorit acolo şi a primit cetăţenia. Şi-a împlinit visul! Sper să-i fie bine! Acum atât pot să-ţi scriu, el nu mă lasă singură nicio clipă, îmi iscodeşte şi aerul pe care-l respir! Omul acesta îmi ucide speranţele încetul cu încetul.
   Te sărut şi-mi este tare dor de tine,
   Maria …”
   PS. Am aflat întâmplător, de la un prieten, că Radu a divorțat după numai un an de la plecare.”

   1

   

   Reply ↓
3. 
   Laura Frincu / 26 January 2016 23:34

   Offff… Em! <3

   

   

   Reply ↓
4. 
   Elisabeta / 19 January 2016 21:50

   Genial articol, sunt placut surprinsa .

   

   

   Reply ↓
5. 
   o alta / 11 January 2016 19:27

   Multi nu vad ceea ce ar trebui sa vada!

   

   

   Reply ↓
6. 
   OVANA / 11 January 2016 13:27

   Senzational ai surprins poveste multor cupluri……..si ei nu inteleg de ce?ce ii lipsea?doar avem de toate nu ?
   Avem de toate,totul,mult mai mult decat acum multi ani….dar nu mai avem mai nimic din ce aveam atunci…
   …si uneori lipsa asta doare,mai mult decat isi poate imagina barbatul de langa noi….

   2

   

   Reply ↓
7. 
   Giarolo Brigi / 11 January 2016 11:00

   De mult timp nu am mai citit ceva de inaltimea articolului tau . Multumesc …

   

   

   Reply ↓