– continuare la Puțin măritată –
Dacă aș putea să-i dau un nume, aș numi ziua de azi luni-anapoda. La serviciu nebunie curată, apoi în cele câteva locuri unde m-am dus după, mi-am pierdut sistematic mașina în parcare. Noroc cu butonul de alarmă. Trafic mare de gânduri. Ella mi-a scris:
”Da… vorbele tale au fost… duș rece. Mi-au făcut bine.
Nu-i pot împărtăși lui Doru ce mă frământă și asta mă apasă și mai mult. Simt că-i trădez încrederea. Dar l-aș supăra inutil. Și ce aș putea să-i spun?
E o toană. Mi-e rușine de mine. Nici pe tine nu trebuia să te încarc cu… până la urmă o prostie.
Realitatea palpabilă e că îl am pe Doru, sunt al lui Doru. Punct. Sunt conștientă de norocul meu, de fericirea și liniștea pe care mi le oferă relația noastră. Tu știi cât de mult înseamnă pentru mine. Nu mi-aș putea concepe lumea fără el. Avem atât de multe în comun.
Are bunica o vorbă care, cred că mi se aplică acum, sunt ”buiacă” (buiac e cineva care o ia razna de prea mult bine). Bunica mea înțeleaptă!
Draga de ea, cum are vorbe pentru orice!
Aseară m-am dus devreme la culcare. Mi se învârteau gândurile în cap, parc-aș fi înghițit un girofar. Cum să-mi placă în halul acesta un alt bărbat?
Am văzut e-mailul tău doar dimineață și a fost bine, pentru că la ora aceea gândeam limpede. Toată noaptea m-am perpelit.
M-am gândit mult, iar sfaturile tale au venit pe aceeași linie cu concluzia la care ajunsesem și eu. De ce să fug? Trebuie să îmi înving slăbiciunea, dacă există. Sunt o femeie puternică, am o căsnicie frumoasă. Nu sunt nici genul infidel, nici laș. Și, până la urmă, se spune că cei care înșală o fac căutând ce nu au acasă. Eu am tot ce îmi trebuie, în concluzie nu voi fi tentată să înșel. Mă voi întâlni după-masă cu Payam și voi fi eu. Eu, Ella, cea cu coloană vertebrală și femeia soțului meu. Pentru mine, chiar și pentru Doru, trebuie să depășesc acest moment, să-l înving, să-l calc în picioare.
Acum sunt liniștită. By the way, m-ai amuzat teribil cu ceea ce mi-ai povestit despre arabi. Însă Payam pare născut aici, are o engleză ireproșabilă, fără accent. Dar… niciodată nu se știe. 🙂
Azi, după serviciu mergem împreună să vedem niște case. Doru, bineînțeles că nu poate.
Vorbim.
Ella
PS. Mi-am amintit că am visat ciudat. Parcă trebuia să ud florile, că aveau pământul uscat. Ce-o fi însemnând?
Vezi? Clar am luat-o razna! Cine crede în vise? Iar trebuie să apelez la înțelepciunea bunicii: Treacă cu noaptea!
Te pup.”
Am răsuflat ușurată. Asta e Ella pe care o știu. Puternică. Dacă-și pune ceva în minte, merge până în pânzele albe. Așa va fi și acum. Am încredere în ea. Știu că va fi bine.
Pe Em o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
