Am postat ieri pe Facebook un mesaj al lui Tudor Chirilă în care ne încuraja să ieșim la vot. Pe lângă comentariile de rigoare, pozitive sau negative, cum se întâmplă de obicei, am primit unul care m-a intrigat și care constituie subiectul acestui articol. Pentru că nu mă pot abține.
Acesta era comentariul: „Asta e placa pe care o auzim veșnic la alegeri. Am ieșit la toate. Nu s-a schimbat nimic. Oricum votez la mișto.”
Aș fi putut răspunde sarcastic: Atunci nu te mai plânge! Dar nu o voi face.
Consider că a vota este un drept pentru care au luptat miliarde de oameni, un drept pentru care s-a plătit cu mult sânge, un drept pe care după Revoluție nu l-am folosit cu cap sau pe care nu l-am folosit deloc.
A te naște într-o țară sau alta nu ține de tine, căci nu poți alege. A trăi în țara respectivă, a munci în ea, a-ți construi destinul în ea, a-ți face o familie, a contribui la dezvoltarea comunității reprezintă alegeri. Trăim vremuri în care avem opțiuni.
Prima este să nu facem nimic. Să nu ne intereseze nimic, să fim absolut indiferenți cu ce se întâmplă în jurul nostru, pentru că oricum suntem prea mici și neînsemnați pentru a schimba ceva. De aici și votul la mișto. De aici și a critica și a desființa orice lucru care poate fi bun în România și pe oricine este capabil să-l inițieze și să-l implementeze. De aici și lipsa încrederii, sădită prin acțiuni zilnice de înșelătorie, minciună, furt din ultimii 26 de ani, o catastrofă la nivel național produsă de politicieni, funcționari și oameni de afaceri corupți până în măduva oaselor, astfel încât acum să nu mai putem merge la vot cu entuziasm, ci cu dorința să iasă răul cel mai mic, pentru că oricum nu se va schimba nimic. Dacă alegem, totuși să mergem la vot. Și dacă alegem să nu părăsim România, să nu o abandonăm.
A doua opțiune este să facem tot ce putem, tot ceea ce ține de noi, și credeți-mă, putem mult mai mult decât credem. Avem voce, avem mediul online, avem tehnologie, avem prieteni, avem informații, le putem folosi pentru a începe, de undeva. Cu ceva. Oricât de mic. Orice pas mic e mai util decât nimic. Totul este să vrem și să credem în noi, în ce ne propunem, în schimbarea atât de necesară care deja urlă.
Nu mai avem dreptul, după atâția ani în care am închis ochii și am așteptat ca cineva să facă ceva, să votăm la mișto. Ei, aceia mulți, care acum se înmulțesc în închisori sau își așteaptă sentințele în dosare penale pe masa justiției, au făcut mișto de țara noastră și de noi timp de 26 de ani.
Avem nevoie și avem obligația să votăm conștient, să ne documentăm, să ne cunoaștem candidații, să ne gândim la cine poate, cu adevărat, face o schimbare. Dacă vom continua să gândim că nimeni nu va mai face nimic, deja am pierdut. Și toți pașii mici făcuți până acum se pierd pe drumul istoriei.
Îndemnul meu sună așa:
Pentru cei care de-abia au împlinit 18 ani și care votează prima oară – gândiți-vă că voi sunteți Generația Colectiv. Gândiți-vă că acei tineri nu au murit degeaba, schimbarea e și în mâinile voastre, duceți-vă la vot dornici să o provocați, să o cereți, să o meritați. Pentru voi, pentru viitorul vostru și al copiilor voștri.
Pentru cei mai în vârstă, pentru cei care votează pentru sacul de făină și kilogramul de zahăr, pentru cei care nu contează decât ziua de mâine – ceea ce primiți în dar pentru votul vostru nu durează decât câteva zile și ziua de mâine trece repede. Votul vostru poate schimba însă destine. Nu mai gândiți pe termen scurt, gândiți-vă la copiii și nepoții voștri, la cei care pot schimba viitorul, la cei care merită o Românie bună, curată, dreaptă.
Pentru toți ceilalți, fie că suntem aici, fie că suntem la mii de kilometri distanță, pentru toți cei născuți și crescuți în România, haideți să nu o abandonăm, să nu uităm ce avem frumos, să credem că mai avem multe de făcut aici, să ne implicăm și să ne dorim, cu adevărat, să contribuim, să votăm responsabil, conștient, serios, cu iubire de țară. Haideți să nu votăm la mișto, ca prea mulți ani am fost tratați astfel!
Și să nu uităm că „Alegerea, și nu șansa, e cea care ne determină destinul.”, cum spunea Franklin Roosevelt.
Pe Corina o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
