Cred că ne defectăm ca specie încet, încet. Mă amuză cum se minunează câte unii, mai mult unele, chiar mămici, când dau peste câte una, să-i zicem, de modă mai veche, deși eu i-aș zice normală. Ok, sunt eu de modă veche, și poate d’aia nu înțeleg de ce atâta eroism la faptul că o mămică… e… mămică, adică face și de mâncare la copii, face diverse activități educative cu ei, eventual are și job și în mod paradoxal arată bine și are timp și pentru ea… și pentru el.
Hai să ne înțelegem, odată făcuți, copiii ăia trebuie hrăniți. Ani la rândul, doar nu se aștepta nimeni ca după un an să le dai alocația și să-i trimiți la supermarket.
Wow… mămica asta trebuie să-i mai și schimbe de caca pe ăia mici. Vreo doi ani, zilnic. Slavă științei pentru pempărși. Înainte erau niște scutece din pânză care se spălau. De mână… după fiecare expulzare.
Alții zic: “Da, dar înainte mămicile aveau mai mult timp”.
Ha! Să vedem: ziua are oficial 24h din 1884 și practic, de pe vremea când egiptenii erau miezul. Apoi, din câte știu eu, înainte mămicile aveau…(restul e pe catchy.ro) 🙂 cam trei luni liber de la job după naștere, așa că, nu! n-aveau mai mult timp liber, chiar mai puțin.
Deci, de ce atâta eroism? De ce se plâng mămicile că nu fac față la doi copii deși au trei bunici și două bone în ajutor? De ce se plâng că e “atât de greu”, că nu mai au timp de nimic (aka pierdut timp la TV sau hoinărind aiurea după haine ore întregi)?
Ziceți voi! Dar înainte să înjurați, trebuie spus că la tătici situația e și mai gravă, pe alocuri. Diferența o face faptul că ăștia sunt mai aerieni, de pe altă planetă și nu prea realizează că, de ceva timp, de vreo cinci ani, sunt mai mulți prin casă. Tăticul se “trezește” când ăla mare face 5 ani și începe și el (tăticul) să înțeleagă ce zice. Până atunci era doar o chestie urlătoare care o enerva pe nevastă-sa și nu înțelegea de ce el nu mai primește nimic… de ceva timp.
Pe de altă parte, la extrema cealaltă sunt tătici ceva mai implicați în roboteala părintească decât mămicile. Mi-ar plăcea să văd un infografic pe tema asta, dar cine are timp de așa ceva. 🙂
Ce mi-a venit așa deodată să mă iau de mămici? Se cocea subiectul de ceva vreme în tărtăcuța mea, dar declicul mi l-a dat rubrica de la Radio Itsy-bitsy intitulată Mamma mia, în care am auzit cum două mămici, prietene, se felicitau una pe alta, pline de emoție că erau în direct, ce mămici grozave sunt. Ba nu, tu ești grozavă! Ba nu, tu ești cea mai grozavă, Roboțica.
Ah… și una dintre ele trebuia să justifice de ce o propune pe cealaltă pentru titlul de Mamma Mia. Pentru ca e o mămică deosebită, are grijă de copii, face mâncare, îi schimbă… what? cam ăsta era genul de argumente. Serios? Wow, și eu care credeam că mămicile se găsesc doar în mall-uri, săli de fitness și spa-uri de la 9 la 5, iar tații beau bere și se uită la meci.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Cum să completezi un look minimalist: îmbracă-te frumos fără stres
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
