În episodul 13 al sezonului 11 din “Anatomia lui Grey”, un ilustru medic ce ajută la aducerea de copii în lume se pregăteşte să fie operat de o tumoare pe creier. Operaţie din care este foarte probabil să nu scape cu viaţă. Asta pentru că tumoarea, organism viu, cum o descrie neurochirurgul, va lupta cu toate puterile pentru a supravieţui sau pentru a omorî gazda odată cu ea.
În timp ce este dusă în sala de operaţie, dr Herman se gândeşte aşa: “I wanted my life, my brain, my existence to mean something.” Ceva-ul asta este fie relativ, fie absolut, depinde cum îl priveşti. Însă ce trebuie să “trăim” cu toţii este sfârşitul existenţei noastre. Şi o întrebare îndreptăţită în acel moment ar fi: ce regreţi? Ce regreţi din existenţa, care, fără îndoială, se va încheia peste câteva clipe, ore sau zile?
Dacă tu ai fi în situația asta acum, care ar fi regretele alea pentru care oamenii plâng atunci când înţeleg cu adevărat că atât a fost? Ce regreţi? Că ai lăsat mânia să te ţină departe de fraţi şi surori, după o ceartă de acum 10 ani? Ceartă din care îţi aminteşti doar vâlvătaia care ţi-a fiert mintea şi te-a făcut să spui vorbe ce nu se mai pot lua înapoi? Să fie regretul că ai înşelat ochii aceia migdalaţi ai colegei de birou care a crezut că o vei salva, în loc să îi înfigi cuţitul în spate, ca să te salvezi pe tine? Sau poate tăcerea de piatră când de la tine se aştepta un cuvânt pentru a salva o căsnicie? Regreţi că nu ţi-ai sunat mai des mama de teamă că sărăcia, boala şi durerea ei îţi vor aminti ca sângele apă nu se face şi că oricât de semeţ stai acum, în propria-ţi viaţă, pe ea nu o ajuţi pe cât ai putea? Sau poate ai regretul că nu ţi-ai vizitat colega de bancă din liceu, în ultimele ei clipe, ruşinat că nu ai ajuns medic, aşa cum toţi din generaţia ta se aşteptau să fii… Regreţi oare că nu ai luat-o din viaţa ei cu totul, cu copii, datorii şi istericale, şi nu aţi început o nouă viaţă la celălalt capăt al lumii? Regreţi fiecare dată în care ţi-ai repezit copilul, în loc să îl asculţi, lăsând curăţatul chiuvetei să-ți consume și ultima brumă de calm de care el, copilul tău, avea atâta nevoie? Poate amarul ce ţi se scurge acum prin perfuzie este din regretul că toată viaţa de până acum ai făcut o meserie pe care ai tăi au ales-o, fără ca tu să ai curajul să faci ce te pasiona? Sau poate regretul este acela că în lupta pentru a-ți putea plăti facturile ai devenit în fiecare zi mai mult un strigoi, uitând de lumina omenească din tine…? Ori poate regreţi că nu ai plecat demult din biroul care îţi strângea zi de zi toracele, mai apăsător ca o menghină, birou în care oamenii de “sus” practicau la vedere josnicia şi trădările cu oamenii “de rând”? Regreţi că odată cu banii ai băut şi orice speranţă ca femeia de lângă tine să te mai vadă drept tânărul curajos pe care din multă iubire l-a luat de soţ? Regreţi că mintea ţi-a trădat inima şi acum sufletul tău pereche nu este aici, ci într-o altă viaţă? Regreţi că ai urât, tăcut, minţit, înşelat, urlat, călcat în picioare, păcălit? Propriul suflet sau pe al altora? Regreţi că nu ai dansat, nu ai râs, nu ai visat, nu ai cântat, nu ai crezut, nu ai sperat, nu ai luptat , nu ai iubit, nu ai trăit?
Soarele va răsări şi în ziua morţii tale, și la fel în fiecare zi de după. Şi păsările vor cânta. Şi copacii îşi vor primeni frunzele. Tu, însă, nu vei mai fi. Cei dragi vor suferi o perioadă şi, dacă mersul vieţii le va îngădui, îşi vor continua drumul. Aşa este firesc. Dar clipa aceea, clipa aceea cât o eternitate, te va inunda doar pe tine. Și, ca un demon, regretul cel mai mare dintre toate, te va chinui până când moartea ţi se va părea o dulce izbăvire – regretul că NU AI TRĂIT CU ADEVĂRAT…
Trezeşte-te, om drag! Asta e prima zi din restul vieţii tale. Mai ai o şansă. O şansă să îţi scoţi pantofii şi să mergi cu picioarele goale prin ploaie. Să arunci la gunoiul uitării tot ce singur ţi-ai pus ca piedică în a fi cu adevărat tu. Să petreci clipe cu inima în palmă alături de toţi dragii tăi. Să fii prezent, să vezi toate semnele ce ţi se arată. Mai ai o şansă, nu întoarce privirea, înhaț-o cu sete și fă tot ce n-ai făcut până acum. Mai ai vreme.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Iar vine sfârșitul lumii românești
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
