Cînd începi să citeşti din plăcere, eşti pierdut! Ai trăit o viaţă şi iată! ea se subţie, dispare cu tot ce are mai concret: zaţul iubirilor tale mirosind brutal a transpiraţie de subsuoară… cearcefurile mototolite în fuga armonioasă a amorului matinal… Încarcerarea în pagină e definitivă. Respiri aiurit prin plămînii lui Bezuhov. Miroşi duhoarea zgurii de locomotivă cu nara Annei Karenina. Îţi treci vîrful limbii peste buze cu parşivenia duioasei, dubioasei, botticellienei Odette. Nana te controlează, abjectă, la portofel. Emma îţi stoarce, romantică, vlaga bărbătescă şi apoi doreşte să te sinucizi împreună cu dînsa… Şi cîte şi mai cîte nu ţi se pot întîmpla! Copil, adolescent, matur, mă cufundam inocent în lecturi interminabile. Nu le bănuiam pericolul mortal. Cu timpul mi-am dat seama de „vampirismul” feroce al cărţilor. Încă o clipă şi deveneam, pe hirtie, în hîrtie, fraza făcută din litere înmănunchiate în cuvinte… Mă dizolvam în singurătatea, nu a mea, ci a lui Robinson Crusoe! Cînd începi să citeşti din plăcere, eşti pierdut! Rugaţi-vă pentru sufletul meu…
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
“Dacă vrei să fii fericit, fii!”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
