Pe vremea mamei, dacă te măritai, îţi rezolvai toată viaţa. Goana după soţ şi mijloacele de ademenire ale potenţialilor însurabili erau nenumărate, la fel ca şi nenumăratele bancuri despre caznele căsniciei şi despre metehnele nevestelor. Odată măritată, aveai un statut social clar, un sens, ceva de făcut pentru toată viaţa, reguli stabilite, copii de crescut, casă de îngrijit. Cariera unei femei era un termen destul de vag, o femeie avea mai degrabă un serviciu care să asigure un venit mai stabil familiei. Sexul se făcea mai mult prin bancuri, pentru că oricât de mulţi copii îţi doreai, tot preferai să te opreşti la un moment dat, aşa că sexul putea fi mai degrabă periculos decât dorit.
Suntem copiii acelor mame şi uneori ajungem să privim cu ură căsnicia părinţilor. Cu mintea noastră de acum realizăm lipsa de iubire şi de fericire din relaţia lor şi uneori spunem cu năduf că mai bine divorţau. Pentru că, oricât de strâmb ar fi călcat tata, mama îl aducea mereu acasă ca pe un trofeu şi povestea trimfătoare ca oricâte curve ar fi avut, a ales-o până la urmă pe ea. Doar că eu ştiu tristeţea din ochii tatei şi mă întrebam adesea dacă el a ales să se întoarcă pentru că într-adevăr nu mai putea de dragul nostru şi al mamei sau pentru că nişte fire puternice de teamă şi reguli îl împiedicau să plece. M-am întrebat mereu după ce am crescut dacă tata o fi iubit vreuna dintre curvele alea. Cum s-a despărţit oare de ele?
Azi bărbaţii încep să aibă meteahna de a se căsători cu amantele. Deodată, puf, divorţează şi pleacă şi nimeni nu mai înţelege ce are lumea de a luat-o razna. Toate sfaturile mamelor că “lasă, mamă, poţi să ai amantă, dar întoarce-te la nevastă că e fată bună” parcă nu prind. El s-a îndrăgostit de alta şi asta e. Bun, şi acum ce-i de făcut? Ştiu că suntem fiicele unor femei educate între tradiţie şi prostie şi că de la ele am învăţat să fim neveste. Mamele noastre aveau ceva din tradiţia familială a bunicilor care se adunau într-o căsnicie de teama războiului şi ca să treacă mai uşor prin greutăţi şi prostia unor cutume care spuneau că dacă bărbatul nu te bate, atunci e bun.
Femeie, dacă el vrea să plece la alta, atunci lasă-l naibii să plece. Ştiu că atunci, cândva demult, ţi-a jurat ţie credinţă, dar oamenii se pot îndrăgosti şi iubirea nu ţine cont de actele deja făcute. Dacă el a ales să plece la alta, nu te minţi că tot la tine se întoarce. Poate e bine să îl laşi să plece. Lasă-l să aleagă, dar dacă nu te alege pe tine, acceptă realitatea. Nu te mai ascunde în spatele actelor deja făcute şi nici în spatele copiilor înlăcrimaţi care îl aşteaptă pe tati acasă. Nu suntem pe vremea războiului şi nici a foametei, tati nu vine cu pâine în plasă, lăsându-şi inima departe de dragul datoriei, hai să scăpăm de imaginea asta. Tati e un tip fericit care petrece timp de calitate cu copiii lui şi îi învaţă să fie bărbaţi şi femei, adică să îşi respecte trăirile, să nu se ascundă după reguli, să îşi urmeze inima şi, dacă sunt fete, să fie mereu iubite. Nu îi învaţă să îşi calce pe suflet şi nici să trăiască alături de cineva doar pentru că trebuie.
Nu plânge după el. Tu, ca femeie, meriţi mai mult decât un bărbat care stă cu tine de milă pentru că odată te-a iubit. Da, odată te-a iubit, dar acum el şi-a permis să iubească o alta. Permite-ți şi tu. Nu se sfârşeşte lumea. Nu rămâi singură. Rămâi cu ceea ce ai uitat că există: cu tine, cu visurile tale, cu planurile tale de viitor, cu noi iubiri, cu noi călătorii.
Dacă vrea să plece, lasă-l să plece. Nu trăi din rămăşiţe, chiar dacă aşa ai fost învăţată că e bine.
Pe Cătălina o găsiți toată aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
