Cu riscul de a-mi urcă în cap trei sferturi din internet, o să-mi permit să nu îi mulțumesc Simonei Halep pentru performanța de la Roland Garros. Nu am niciun motiv să îi mulțumesc, așa cum nu am niciun motiv să mă simt mândru că sunt român pentru că o jucătoare de tenis a ajuns în finală unei competiții. Am mai spus-o și o repet, asta cu mândria națională mi se pare un mare bullshit. Chiar nu ne putem manifesta mândria națională (dacă există cu adevărat așa ceva) 24 de ore din 24? Chiar nu putem face asta și atunci când nu există rezultate la nivel internațional? Sau mândria depinde doar de rezultatele externe?
Pentru ce să-i mulțumesc Simonei Halep? Am stat și m-am gândit la asta după ce am văzut netul inundat de tot felul de mesaje. Ce a făcut Simona Halep pentru mine ca să-i mulțumesc? Nimic! Fata și-a rupt flecurile pe zgură încă de mică pentru a ajunge o mare jucătoare de tenis. A făcut eforturi uriașe (am făcut sport și știu ce înseamnă să-ți spună un tiran de antrenor că trebuie să transpiri sânge) și până la urmă a reușit să ajungă în ierarhia mondială a tenisului. Bravo ei!
S-a întâmplat cumva acest lucru cu sprijinul meu sau al românilor care își urlă mândria pe net? Nu! Ea a ajuns acolo prin propriile forțe, prin eforturile familiei (tenisul e un sport scump) și cu un staff tehnic foarte bun. Așa că, pentru ce să-i mulțumesc? Sigur, admir performanța ei, chiar dacă nu i-am urmărit nici măcar un meci. O admir, însă asta nu mă face mândru că sunt român.
Simona Halep joacă la Roland Garros pentru ea, nu pentru țară, așa cum o fac toți românii care muncesc în companii de top din lumea asta mare. Muncesc pentru ei, nu pentru țară! Am mai spus-o și o repet: nu pot fi mândru decât pentru ceea ce fac eu! Nu pot fi mândru pentru munca și eforturile altora. Asta mi se pare ipocrizie crâncenă.
Simona Halep foto Agerpres
Sigur că îmi doresc că Simona Halep să câștige! Dar asta nu are nicio legătură cu mândria, ci cu susținerea și aprecierea unui om care a muncit mult ca să ajungă în vârf. Ăsta este motivul pentru care nu îți mulțumesc, Simona Halep. Nu am fost lângă tine pe zgură ca să pot să-ți mulțumesc sau ca să pot să mă simt mândru.
Deși sună cinic, o să o spun sec - sunt mândru pentru ceea ce sunt eu și îmi mulțumesc în fiecare zi pentru că îmi asum propria viață și propriile decizii și pentru că lucrez cu mine zilnic, de dimineață până seară. Pentru asta pot fi mândru.
Adulațiile publice lipsite de logică nu le înțeleg!
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Ce trebuie să conțină garderoba de sport a unei femei active
Singurul 1 Mai de care îmi amintesc
Măsuri de prim-ajutor și prevenție în cazul accidentărilor din sfera ortopedică
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.