Doina Ruști întreabă
Nu te sună. Au trecut 2 săptămâni, iar ea/el n-a sunat. Sunteți iubiți de o lună și deja aţi avut patru întâlniri amoroase. Ea/el ar fi trebuit să sune pentru a fixa următoarea întâlnire. Dar telefonul e mut, fără explicații. Ce faci? Suni tu? Te interesezi cu discreție care e viața ei/lui? Mai bine mori decât să suni pe cineva care n-a dat acel semn așteptat?
Răspund Ema Stoian și Răzvan Țupa
Ema Stoian
Ema Stoian este regizoare din cea mai tânără generație și primul student român care face un masterat în regie la Academia de Film din Beijing. Talentată, cultă, atrasă de teme grave. De asemenea, este și unul dintre președinții fondatori ai LSRS (Liga Studenților Români din Străinătate). S-a făcut cunoscută prin câteva filme de scurt metraj “Unde se duc gândurile nespuse?”, “Soarele negru” și “Fluturi”.
Protocolul întâlnirilor
Oare de ce învestim atât de multă energie într-o decizie atât de simplă? Sau chiar are o însemnătate aparte? Dintre toate, cea mai memorabilă dilemă din protocolul întâlnirilor este aceasta “Să îl sun sau să nu-l sun”. Și începi să te destăinui prietenelor, reluând toate argumentele pro și contra, intri pe toate site-urile sociale și urmărești fiecare postare și aștepți, și te frămânți și iar aștepți. Dar oare de ce este atât de dificil să așteptăm?
Pentru că trăim într-o lume atât de dinamică, în care ni se spune permanent că trebuie să înfăptuim ceva, întotdeauna activ “să facem”, decât să așteptăm sau să reacționăm pasiv. Dar aici e și partea confuză. Pe de o parte, ți se spune să fii hotărâtă (iar viața noastră profesională e numai despre asta) și dezinvoltă, iar pe cealaltă parte, în cultura întâlnirilor, tot el este cel care te abordează, iar tu – cea care se cuvine să aștepți să fii abordată. Și chiar așa pare că funcționăm. Este oare de modă veche? Posibil. Adică, timpurile s-au schimbat. Corect? Femeile sunt ”(îm)puternicite”. Dar apoi citim că nu. Bărbaţii aleargă după femei. Așa suntem construiți. Este în ADN-ul nostru. Și uite așa, o luăm de la capăt.
Iată un răspuns simplu: dacă nu a sunat și chiar îți dorești să vorbești cu el, dacă este bărbatul potrivit pentru tine, iar tu ești femeia potrivită pentru el, nu va conta. Nimic nu mai are importanță. Poți suna fără probleme, el poate suna dacă vrea. Poți să aștepți dacă vrei, sau nu aștepta, dacă nu vrei. Poftim! Ăsta e răspunsul. Deoarece cel mai neinspirat lucru pe care îl poți face este să nu fii sinceră cu tine însăți. Să începi diverse jocuri și să interpretezi un personaj plăsmuit. Cineva, ceva ți-a spus că ar trebui să fii sau să faci. Să fii sau să faci ceva care nu se potrivește cu felul tău de a fi.
Când mă gândesc la toată dezbaterea ‘să îl sun/să nu-l sun’ pe care am avut-o cu toți acei bărbați care nu erau pentru mine și când mă gândesc la toate greșelile pe care le-am făcut cu acel bărbat care s-a dovedit a fi cu adevărat cel potrivit, îmi dau seama că am avut dreptate – chiar nu contează! Așa că, încearcă să te scutești de atâta agonie, de toate întrebările și frământările, de discuțiile kilometrice cu prietenele, cu mama, cu femeia de serviciu, cu manichiurista, cu tipul de pe hol etc. Oprește-te, relaxează-te și respiră! Totul este în regulă.
Exista o singură condiție: să fii sinceră cu tine și cu dragostea pe care o împărtășești, căci cea mai înaltă alegere este aceea care produce cel mai mare bine pentru tine.
***
Răzvan Țupa
Răzvan Ţupa este poet, unul dintre poeții din biblioteca mea. Scrie poeme doar când este îndrăgostit. E un dandy al literaturii și un om foarte generos, atât de generos încât organizează evenimente cu și pentru poeți, între care poeticile cotidianului şi 100 Thousand Poets for Change sunt de notorietate. Poemele sale le găsiți adunate în volumele Fetiş; Corpuri românești; și poetic. cerul din delft și alte corpuri românești. De cele mai multe ori îi place să scrie titlurile cu literă mică, pentru că nu crede c-ar exista un început bătut în cuie. Unora le este cunoscut ca jurnalist cultural (Evenimentul Zilei, Prezent, Realitatea TV, Cuvântul, TimeOut Bucureşti, Ring). Este membru Pen Club România și este unul dintre laureații Premiului Național „Mihai Eminescu” .
Cred că am auzit foarte devreme o piesă radiofonică („Vocea umană”) alcătuită dintr-un lung monolog al unei femei la telefon. Practic, toată viaţa personajului se desfăşura şi se schimbă în ceea ce avea de spus în receptor. Cum primul telefon pe care l-am avut a venit foarte târziu, mi-am petrecut adolescenţa în postura celui care nu aşteaptă telefoane. Mai degrabă, atunci când vine vorba despre aşa ceva, eu eram cel care nu vă suna. Până spre 21 de ani, atunci când aveam de dat un telefon trebuia să cobor şi să merg la cea mai apropiată cabină. Uneori receptorul era defect, aşa că datul unui telefon se transforma într-o mică expediţie. Cum era perioada telefoanelor fixe, misiunea de identificare a unui aparat funcţional se termină, uneori, cu un telefon la care nu răspundea nimeni. Cu toate că astea sunt lucruri de la sfârşitul secolului trecut, mie mi-au construit reflexe pe care le am şi azi. Aşa se face că nimic nu îmi este mai străin decât aşteptarea unui apel.
De fapt, cei mai buni prieteni ştiu asta despre mine şi acum. Foarte rar sun, uneori nici nu răspund. Pot să treacă şi zile întregi până când sun înapoi. Şi asta pentru că drumurile pe care le făceam după un aparat telefonic m-au obişnuit să îmi limpezesc ceea ce aveam de spus. Fără ele, e mai uşor să sun, dar e mai greu să-mi fie clar ce am de spus.
În sfârşit, lucrurile s-au legat până la urmă cu toată treaba mea cu poezia. E un poet american de pe urma căruia a rămas o teorie legată de scrisul poeziilor cu tot ce e important dar nu poţi să spui unui prieten la telefon. Trebuie să recunosc, totuşi, felul în care cineva reacţionează atunci când nu îl sun a rămas unul dintre modurile în care îmi dau seama cât de apropiat pot să fiu de o persoană. Şi asta pentru că am mai multă încredere în cei care ştiu cum stăm unul faţă de celălalt, decât în cei cărora ar trebui să le confirm iar şi iar. Sigur, asta nu e o scuză… Poezia îmi spune multe despre ce li se întâmplă celor la care ţin. E, acum ştiţi de ce nu sun. Atât mă duce capu’.
Citiţi şi
10 greșeli pe care nu le mai facem în pat după o anumită vârstă
Aratul terenului cu motocultorul – ce greșeli să eviți
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
