Eu nu sunt o pasăre migratoare care pleacă în ţările calde atunci când se lasă frigul peste sufletul viitorului nostru, promis a se aşterne frumos! Nu, EU NU SUNT!
Eu sunt vulturul înălţimilor ameţitoare ce străbate cutezător linia orizontului către cele mai semeţe înălţimi… şi, ghici ce?! Voi afla! Pregăteşte-te, te voi ajunge din urmă. Te VOI AFLA!
Am plâns şi astăzi în lipsa ta sau, mai bine spus, de lipsa ta. De lipsa vorbelor care au rămas nespuse între noi, de lipsa şi nevoia tandreţei tale, de singurătate apăsătoare şi de faptul că nu mă pot elibera de tine. Ai aşteptat să treacă fix magica cifră de trei luni, ca să vii şi să-mi spui acum „EU AM MURIT”!
Atunci, ultimele vorbe către mine au fost „VĂ IUBESC!”
Tu ştii de câte ori le-am citit? Tu ştii câte pansamente incolore au aştenut acest „VĂ IUBESC!” pe inima şi sufletul meu? Câte sensuri parfumate şi pragmatice am căutat în cuvintele ultimei noastre discuţii? Câte lacrimi mi s-au scurs direct din creier către inimă şi din inimă către creier, bulversându-mă?
Nu e cam mare discrepanţa între „VĂ IUBESC!” de atunci şi „EU AM MURIT” de acum?
Mi-ai oferit cel mai de preţ dar: m-ai redat pe mine, mie. Iartă-mă, dar nu te pot şterge de pretutideni, aşa cum mi-ai cerut… nu te pot nici ierta, nici urî, aşa cum mi-ai cerut. Iartă-mă că nu te voi abandona nici aşa… neputincios, cum spui c-ai devenit.
Ce s-a întâmplat în tot acest timp? De ce încerci să mă ţii deoparte? De ce mă încătuşezi? Crezi că e simplu să ridici ziduri între noi, când sufletul tău intuieşte că voi lupta cu toate armele să le străpung? M-ai ţinut captivă în interiorul cuvântului NOI şi acum vrei să te evapori ca un nor de fum, lăsându-mă cu răsuflarea tăiată…
Știu că încă te fac să vibrezi, ştiu că te gândeşti şi tu…şi, de aceea, te rog, te implor şi îţi poruncesc: NU RENUNŢA!! Pentru tine, pentru copilul tău: NU RENUNŢA!!! Pentru NOI, NU VOI RENUNŢA EU! Să te pregăteşti să mă iei în braţe atunci când te voi ajunge, iar apoi să te pregăteşti să mă înfrunţi.
Mi-ai spus: „EU AM MURIT”! Cât m-a durut să-mi spui asta…
Ţi-am spus: „EU AM MURIT”! Cât m-a durut să recunosc asta…
Ne bântuim în cel mai autentic mod posibil, iubirea mea…
Guest post Iris de arici
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
