Tranziția de la vârsta de mijloc e, ca și tranziția din adolescență, generală în specia umană. Însă doar unii avem înțelepciunea să recunoaștem că o trăim în propriul corp și propria minte, să o tratăm la modul cel mai serios, să căutăm ajutorul potrivit și să ne ținem ”demonii” sub control. Ceilalți se mint ”Eu nu am nicio problemă, sunt excepția de la regulă” și reușesc să acumuleze inconștient dezechilibre cu care îi terorizează pe cei din jurul lor și care, mai devreme sau mai târziu, îi vor obliga să privească în urmă cu sentimente de vinovăție și multă suferință.
- Simți că devii mai sensibil(ă) și mai irascibil(ă) decât ai fost?
- Simți frecvent stări de neliniște, panică, anxietate sau chiar depresie?
- Nu te mai poți concentra așa cum te concentrai înainte?
- Nu mai ai randamentul pe care îl aveai înainte în muncă?
- Uiți lucruri pe care le controlai foarte bine?
- Energia și sexualitatea ta înregistrează modificări semnificative într-un sens sau altul?
- Te ajung din urmă fantasme și frustrări sexuale, ori visuri romantice din prima adolescență?
- Suferi că nu arăți la 30+, 40+, 50+ așa cum arată tinerii de 20, ori faci eforturi și sacrificii importante ca să nu-ți arăți vârsta?
- Ai un sentiment persistent de nemulțumire (față de sine, de alții, de lume, de viață) și îți vine să-ți iei lumea în cap, cum se spune?
- Începi să simți spaima de singurătate, urâțenie, neputință, moarte?
Toate sunt indicii ale tranziției de la vârsta de mijloc. Poți simți unul sau altul mai puternic sau mai slab, poți simți alte indicii, nimeni nu poate face o listă completă, însă nu te minți că tu ești ”excepția de la regulă”. Dacă le ignori sau le ascunzi în spatele unei gândiri pozitive false, superficiale, iluzorii, ghidată de atât de popularul principiu ”Dacă refuz să mă gândesc la rău, răul mă ocolește”, ori le reprimi pur și simplu, vor răbufni mai devreme sau mai târziu într-o criză chinuitoare și pentru tine, și pentru cei din jur.
Dacă dai frâu liber acțiunilor care pot decurge din ele, lăsând creierul să creeze tot felul de justificări de tipul ”Tu ești / El e / Ea e de vină”, ”E normal să…”, ”Am și eu dreptul…”, ”Merit și eu…”, reușești să îți anesteziezi pentru o vreme luciditatea, conștiența, însă alimentezi dezechilibrele ascunse, interioare și relaționale (familie, colegi). Mai devreme sau mai târziu, aceste dezechilibre vor deveni atât de multe și de puternice, încât te vor copleși. Mai devreme sau mai târziu, te vei privi pe tine ca pe o victimă a destinului, a familiei, a societății, ori a propriei neputințe. În loc să mergi către bătrânețe în armonie cu tine, cu ceilalți, cu natura și – dacă ești o persoană credincioasă – cu Dumnezeu, vei merge neîmpăcat(ă), încrâncenat(ă), agresiv(ă), în război cu întreg universul, ori, la extrema cealaltă, ca un învins plin de regrete, care vede în spatele lui doar înfrângerea, eșecul, ori lipsa de sens.
Și din lecturi, și din proprie experiență, îți pot spune așa: dacă le gestionezi înțelept, toate indiciile de mai sus, sau alte indicii ale tranziției, îți oferă resurse pentru un proces de remodelare și dezvoltare personală. Cu înțelepciune, poți construi cea mai echilibrată, mai armonioasă, mai plină de sens etapă din viața ta.
Află cum, aici.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
