S-a îndrăgostit de el, grav de tot, acum câţiva ani. O nuntă ca în vis, o mireasă care îţi tăia răsuflarea de cât de frumoasă, aproape eterică, era. S-au iubit, au făcut un copilaş, viaţa merge mai departe: serviciu, casă, copil. Slujba? La multinaţională. El o sună de câteva ori pe zi. Nu ca să îi spună că o iubeşte. O sună să întrebe ce face. Ea nu îl caută, ca să nu îl deranjeze, după ce l-a deranjat, evident, de prea multe ori.
Aseară au fost împreună la cumpărături. Au ajuns acasă, e nouă şi douăzeci şi cinci, magazinul închide la zece: ea a uitat de vopseaua de păr şi tare ar vrea să arate bine mâine, la întâlnirea aceea cu clientul important pee care îl vânează de ceva timp. Se vopseşte acasă, nu mai are vreme să ajungă la coafor, el i-a cerut să nu mai cheltuiască pe vopsitul la salon.
Îi spune că trebuie să se întoarcă să îşi ia cutia cu blond şi iadul se dezlănţuie. Nu îţi dau voie să pleci de acasă la ora asta!, strigă la ea.
Bărbatul acesta este posesiv. Gelos. Dominator. Bărbatul aceasta crede că ea o să îl părăsească, şi prin felul înc are se poartă i-a deschis uşa către plecare. De fapt, în orice cuplu, amândoi ştiu ce se întâmplă, doar că nu vor fi să admită, fie să discute despre elefantul mort din sufragerie.
Ea a predat comanda monstrului ăstuia mare, frumos şi păros, iar acum au pierdut controlul: “Dacă îl las să facă ce vrea, o să mă iubească veşnic“. Dar, de fapt, nu a făcut altceva decât să o transforme într-un preş – e drept, nu la uşă, ci în casă. Femeile se tem că îşi vor pierde bărbatul. Asta până la un punct. Pe urmă vor să scape de el, şi dau întotdeauna de un vânător nou, mai curtenitor, mai atent, mai disponibil. Au dat greş aşa tare cu ăsta de-acum, că vor altul, eventual mai mare şi mai păros.
De unde începi?
Primul lucru este să admiţi că există o problemă. Dacă tu continui să capitulezi, şi el crede că e bine, nu are cum să se schimbe ceva în transferul de putere pe care l-ai acceptat de bunăvoie şi nesilită de nimeni.
Dacă vrei ca un câine să meargă la picior, la început trebuie să ai o lesă scurtă. Cu toţii avem o lesă, doar că femeile o lasă lungă, pe când bărbaţii au lesa scurtă. Dacă devine într-atât de scurtă încât existenţa ta, ca femeie, presupune factori de calitate de genul “de ce nu mai am maiouri curate şi călcate?” înseamnă că priveşti la o formă de dresaj pe care ai acceptat-o. Ai aşteptat până când fitilul bombei a ajuns de un milimetru şi explozia este iminentă. Ai continuat să capitulezi, şi el crede că aşa e bine. Că aşa i se cuvine.
Nu îl lăsa să scurteze lesa. Trăieşte la nivelul aşteptărilor tale.
E sâmbătă seara, e zi de filme de amor. Deschide gura şi spune-i: Vreau să văd filmul ăsta, vreau o şampanie şi un orgasm până la zece seara. Mâine e zi de meci, o să ai pregătit pentru tine sandviciul şi berea. Telecomanda e la locul ei. Ăsta e un transfer just de putere 🙂
Sau taci mai departe, pentru că, undeva, următorul vânător de aşteaptă, ascuţindu-şi ghearele.
Pe Andreea și pe Ian Stabler îi puteți asculta la seminarul și workshop-ul de pe 25 aprilie. Înscrie-ți-vă aici.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
