Am 27 de ani. Ani în care am fost fiică, soţie şi mamă. Şi se pare că am eșuat în toate. Nu am putut să fiu așa cum trebuia să fiu, nu am fost o fiică așa cum și-o doreau părinții mei, nu am înțeles niciodată ce și-ar fi dorit de la mine – probabil să ajung vreo avocată sau ceva de genul – deși ei niciodată nu m au susținut, nu m-au îndrumat, nu m-au întrebat ce aș vrea să fac cu viața mea. Nu aș putea vreodată să fiu așa cum își doresc pentru că nici ei nu au știut vreodată ce-și doresc pentru mine.
La 20 de ani m-am căsătorit, la 21 aveam primul copil, iubirea vieții mele, era perfect. La 23 am rămas din nou gravidă; la început m-am speriat, dar după două zile îl iubeam deja. Soțul meu nu și-a dorit al doilea copil și mi-a cerut să fac avort. Am refuzat și drept pedeapsă a început să mă lovească, asta până când într-un final, la 27 de săptămâni de sarcină, mi s-a rupt apa. Trecând peste detalii, cu ajutorul lui Dumnezeu, copilul este bine acum, e lumina ochilor mei.
Dar în mine s-a rupt ceva, am devenit rece, indiferentă, m-am închis în capul meu, nu am mai vorbit cu nimeni și mi-am plâns durerile singură. L-am iubit pe omul ăla, l-am iubit atât de mult încât să-i iertat foarte multe, atât de mult încât mi-am lăsat viața și visurile în mâinile lui, iar el a făcut ce a vrut cu ele. Am încercat să trec peste multe, am făcut multe compromisuri, dar nu mi-au adus decât frustrare, iar iubirea pe care i-o purtam s-a transformat în dispreț.
Acum opt luni ne-a părăsit cu zâmbetul pe buze și mai fericit ca niciodată, ne-a lăsat singuri, iar pe mine m-a lăsat “goală”.
Am înțeles că trebuie să mă descurc singură și că n-am de ales decât să lupt în fiecare zi, dar ce mă doare cel mai tare este reacția “lumii”: “Lasă că se întoarce…”. Dar eu nu vreau să se întoarcă. “Așa sunt bărbații”, “Râde, mamă, lumea de tine, că te-a lăsat cu doi copii”, “Nu te mai ia nimeni cu doi copii” etc.
Citiţi şi Mamă singură şi fericită, se poate?
Cel mai rău lucru pentru o femeie singură cu copii este judecata lumii. Oamenii nu înțeleg cât de greu este să faci față acestei judecăți, cum din cauza ei milioane de femei din țara asta acceptă să fie bătute, înşelate, mințite, batjocorite, pentru că, deși unele dintre ele ar pleca din acele relaţii toxice, se gândesc că se fac de râs și că nu o să-și mai găsească niciodată fericirea. Dar nu este așa. Da, mi-e greu, am obosit, dar mă simt mai liberă ca niciodată, mă simt mai liniștită ca niciodată, mă joc cu băieții mei și când le văd bucuria din ochi și felul în care mă privesc și-mi spun “te iubesc, mami” îmi dispar orice teamă și orice supărare.
Îmi pare rău că nu pot deocamdată să le ofer mai mult, dar am speranța că în viitor viața o să ne ofere ceea ce merităm. Un tată și un soț iubitor, care să ne protejeze.
Guest post by Florina N.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
