Nu te-am atins. Ai stat lângă mine, în faţa mea sau în spatele meu, aproape, atâta vreme. Te-am simţit, ţi-am simţit dorinţa, răsfrântă de-atâtea ori asupra altora, pe care le-am invidiat. Nu, pe care le-am urât de-a dreptul. Am ştiut că nu am să te ating.Poate am vrut să fie aşa, dintr-o dorinţă cumplită de a îndeplini propriul meu crez – cum că dragostea adevărată nu se poate întrupa, căci e numai în spirit. În spirit. Of… Nu ştiu de ce nu te-am atins, dar nici nu o voi face. Îţi înot în ochii ăia de cer şi de ocean şi îţi cânt în părul ăla de iarbă şi de nisip. Îţi cerşesc şi îţi resping în aceeaşi clipă mângâierea şi, dacă ar fi să mă mângâi, te-aş urî.
Ai stat lângă mine. Te simţeam foindu-te, te ştiam dornic şi mă prefăceam că dorm adânc. Am dormit adânc prefăcută până nu am mai suportat să stau acolo fără să te ating şi am plecat tiptil, furişându-mă pe lângă prefăcutul de tine.
Ai stat în faţa mea şi mi-ai vorbit cu vocea de vânător. Şi m-am făcut că nu înţeleg. Până când, repetând cuvintele de vânător până când glasul ţi s-a întremat, ai înţeles.
Ai stat în spatele meu. Fierbeam, îmi mergeau în minte, în şir indian, toate scenariile posibile pentru cel mai frumos film cu un bărbat şi o femeie singuri pe lume. În mintea mea, în aceeaşi clipă, îmbrăţişam şi respingeam ideea de “noi”. Mi-ai spus cuvinte care se voiau politicoase, cărora le-am dat conotaţii senzuale, ai să râzi, dar chiar şi atunci când mi-ai spus că arătam foarte drăguţ în acea seara (şi ştiu că arătam bine, că mă pregătisem cel puţin două ore înainte să vin), mie îmi părea că mă invitai să îţi şed alături pe tot restul vieţii. Şi nu cred că aş fi spus nu.
Dar nu te-aş fi atins. Nu te-aş atinge. N-aş strica pentru nimic în lume acest grăunte de univers. Îţi ştiu corpul, ţi-l ghicesc, ştiu cum e în braţele tale, ştiu cum e pe sub pielea ta, ştiu cum miroşi dimineaţa, ştiu cum îţi pulsează sângele. Nu te-aş atinge nu pentru că mi-e teamă ca nu cumva să fie rău dupa aia. Nu te-aş atinge nu pentru că mi-e frică să nu fie prea bine după aia.
Nu te-aş atinge pentru că ar fi prea mult, eu, în tine, deja.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
