În perioada asta sunt puțin frustrată. Nu vă spun acum de ce. O să vă spun. Să mai treacă ceva timp.
Așa. Fiind frustrată, sunt iritată. Mai ales de semidocți. Sunt ăia de bagă câte un citat și neavând habar cui aparțin cuvintele, aleg un nume. Unu’ de sună bine. Problema e că mulți cititori chiar sunt ceea ce le spune numele: cititori, adică citesc. Cărți , articole, cam tot ce le e pe plac. Și mulți se prind că ai o spoială de cultură, pe care e de ajuns să o râcâi cu unghia de la degetul mic și iese la iveală o tinichea de toată frumusețea. Kitsch-oasă, bineînțeles. Băieți deștepți fiind cititorii, te dau în gât. Pentru că ei chiar știu cui aparțin cuvintele. Și nu o fac pentru a demonstra cât sunt de culți, așa cum faci tu. Ei știu că știu. Nu au nevoie să o demonstreze. O fac instinctiv.
La fel de supărată sunt pe cei care își tratează cititorii cu superioritate. Păi, cum, epigonule, să îi spui tu celui care tocmai a pierdut vreo 10 minute din viață citindu-ți articolul: ”Ai o înțelegere superficială”? Nu te iluziona, nu ești o somitate literară. Ești un blogger și până nu vei vinde ceva exemplare acum și câteva sute de ani de acum încolo, neam de neamul cititorilor și criticilor literari nu îți vor recunoaște astfel de merite. Iar ce crezi tu și mama ta despre tine, nu ne interesează.
Ah, și încă ceva. Ești aici, pe blog, pentru că cineva te citește. Da, chiar și ăla de nu îți înțelege profunzimele spiritului plin de zbateri. Respectă-l!
Măi, băiatule! Dacă cititorul nu îți înțelege materialul, înseamnă un singur lucru: nu te-ai făcut înțeles. Adică ai scris prost. Înainte de a te pune să scrii, fă o scurtă documentare. Da, imaginează-ți, până și Hemingway se documenta! Noi știm ca ești scriitor sadea. Cum s-ar zice, nativ. Penița ți-a fost sân și cerneala, lapte. Tu nu ai nevoie să citești, pentru că tu știi. Wrong!!!
Hai să îți spună mămica ceva. Toți marii scriitori despre care tu doar ai auzit, că de i-ai fi citit ai fi înțeles cum se scrie, se documentau înainte de a-și pune gândurile pe hârtie. Și dacă ai fi dat un search pe Google, Biblia ta, ai fi aflat că e bine să scrii pe înțelesul tuturor. Nu pentru că cititorii ar fi idioți, așa cum ai putea să crezi, ci pentru că tu ai un unghi de abordare care diferă de al lor. Sau poate, pentru că pur și simplu nu dețin informația: fie ea de ordin economic, politic, emoțional, social și orice alt domeniu îți trece prin cap.
În al doilea rând, dacă ai fi citit îndeajuns, ai fi știut că adevărul devine clar când îl exprimi în cuvinte simple. Atunci ai demonstrat că tu ai înțeles cu adevărat ce vrei să spui. Altfel, fix pixu’. Nu faci decât să ne plictisești cu metafore sterile. Ah, și nu te mai preface că pleonasmele ălea ar fi licențe poetice. Habar nu ai că există așa ceva.
Citiţi şi
Ce pierdem de când nu mai citim
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
SuperBlog 2024: Provocări creativ-emoționale și premii seducătoare în cea de-a 29-a ediție
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
