E 4 dimineața. Stau aproape fără vlagă jos, lângă scaunul tău de mahon . Zeci de foițe împânzesc toată camera, iar tu privești undeva în neant.
Cafeaua s-a răcit demult. Nu mai e bună de nimic, la fel ca mine.
Nici nu observasem cum devenisem serva unei minți geniale. Am căutat inexistentul ideal și… l-am găsit! Însă prea mare era patima ca să mai dau înapoi. Prea mare ca să pot sesiza că povara va fi peste puterile mele, că gândurile mele o să curgă ca apa prin vasele sangvine, și mai devreme ori mai târziu, se vor eroda. Acum nu contează, simt cum superioritatea lui mă face să mă cufund și mai tare în tainele ființei sale, asemeni scafandrului cu oxigenul pe sfârșite, dar în față cu prăpastia ispititor de întunecată.
L-am văzut pentru prima oară lângă ușa vecinei mele. Cu o chitară de toată frumusețea, părul puțin răvășit, într-o cămașă albă și cravata dezlegată. M-a privit intens încât păream o veche colegă pe care nu a văzut-o de la ultimul sunet și acum vrea să se încredințeze că nu s-a schimbat. „Îi mai lipsește o țigară, atunci portretul tânărului artist ar fi gata”, gândisem privindu-l oarecum uimită de acea priveliște.
– A, vecina dumitale văd că nu are de gând să vină.
– Cred că veni în curând dacă aveți o întâlnire, vocea sunând un pic dezamăgită.
– La naiba… M-am îmbrăcat ca un pămpălău din a VII-a îndrăgostit lulea de cea mai populară fată, căreia i-a promis să-i facă tema la gramatică, unde tipa nu știe nici cât o ceapă degerată.
– Ahaha, pufnisem într-un râs în involuntar. Faza cu ceapa a fost tare de tot, încercând totodată să mă liniștesc.
– Stai jos. Nu te teme, nu sunt maniac, nu am tuberculoză, nu am datorii la bancă.
– Perfect!
Avea haz, cu toate că arăta prea bine din cauza oboselii. Își lipise capul de ușa neagră și rece preț de o clipă. Apoi reveni la dialog.
Guest post by Balan Tatiana, R. Moldova
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce sunt singură la aproape 40 de ani? Pentru că îmi permit!
Povestea finalului. Pentru că și acesta are meritele lui
Henri și Lydia – o poveste de dragoste?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
