”Nu suferi pentru că eu sunt mai în vârstă decât tine?”, l-a întrebat ea, privindu-i cu atenție mișcarea ochilor, colțurile gurii și palma lăsată pe masa care îi despărțea. Ar fi vrut să descopere un secret.
El s-a ridicat fără să răspundă, cu gesturi de pluș a deschis ușa, coborând scările agale, pășind cu îndemânare peste două trepte deodată. I-ar fi recunoscut mersul dintr-o mie. Apoi s-a întors repede cu pachetul de țigări, a intrat la fel de calm cum plecase, a mirosit busuiocul de la oglindă, și-a aranjat barba cu degetele lungi și fine. A curățat piatra albastră, montată în inelul masiv, bijuterie veche de familie, venind tocmai de la bunicul dinspre tată. Inelul îi făcea parcă mâinile și mai frumoase.
”De ce întrebi?”, a continuat el, ca și cum întrebarea ar fi fost pusă în urmă cu o secundă, deși inima femeii bătea atât de tare încât estompa zgomotul ploii, care se dezlănțuise în acel sfârșit secetos de august.
”Ochii sunt acoperiți doar de țărână. Toți bărbații doresc femei tinere, de 16 ani, toți bărbații ar vrea o femeie înaltă și voluptoasă, cu pletele până la pământ. Iar firea omului e slabă și cade în nevoie. Eu nu sunt înger. Și ochii mei văd, și ochii mei vor. Dar sufletul meu nu se poate sătura cu îmbrățișări de-o noapte. Sufletul, sufletul meu…”, a vorbit el, mai mult ca pentru sine.
Ea știa răspunsul, dar ceea ce nu înțelegea era continua frământare a lumii, veșnica dezbatere, eterna problemă cantonată pe ideea ”ea e prea bătrână pentru el”, ca și cum viața ar fi trăită de manechine, iar în interiorul lor ar fi baloane de săpun… Pac, pac, baloanele de săpun se sparg și doar pământul astupă privirea. Nesățioasa privire.
Pe Mălina o găsiți toată aici.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
