Vis vegetal
Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc
lângă fereastra ta, te-aş auzi
şi-n voie te-aş privi întreaga zi.
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
ca sa te bucuri. Păsările cele
mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
şi nopţile mi-ar da cercei de stele,
pe care, ca pe frunze, ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori
m-aş apleca uşoară, să-ţi sărut
când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
când buzele, cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aş juca, zvârlindu-ţi mere
şi foi de aur roşu prin odaie,
cu-a ramurilor tânără putere
ţi-aş apăra obloanele de ploaie.
Si, cine ştie, poate că într-o seară
de primăvară, când va fi şi lună,
făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze şi pământ,
cu părul încă doldora de vânt,
cu rouă şi cu lună pe obraz,
eu ţi-aş sări în casă, şi senină
(uitând de-atâta vreme să vorbesc),
cu câte-un cuib în fiecare mână
întinsă, aş începe să zâmbesc.
Nu știu cum s-a făcut
Nu ştiu cum s-a făcut.
Tinereţea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mândru şi încondeiat.
Ce s-au făcut zilele răsunătoare,
vara mea cu grâu şi cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.
Lumina egală
nu m-ademeneşte, nu mă-nşală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt şi-n vis din nou au înflorit.
Da. Nu ştiu cum s-a făcut.
Pământu-i mic şi zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni şi nu cad stele,
ca-n nopţile copilăriei mele.
Citiți și Se sărută, ah, se sărută tinerii
Cine a fost Magda Isanoș
Fiica de savanți în domeniul cercetării medicale, Magda a fost pasionată de lectură încă din copilărie. A studiat dreptul și filozofia la Iași, între 1934 și 1938, și a fost pentru scurt timp avocat în cel mai mare oraș al Moldovei.
A debutat în 1932, cu versuri în revista Licurici a Liceului de băieți Bogdan Petriceicu Hașdeu din Chișinău.
La doar un an si șase luni, Magda a fost diagnosticată cu poliomielită și a fost salvată numai datorită grijii mamei sale, despre care poeta spunea mai târziu: ”Mama m-a născut a doua oară”. Sechelele bolii au fost reduse la minimum, a rămas numai cu o sănătate delicată și cu o vizibilă dificultate la mers.
Căsătorită în 1935 la Chișinău, autoarea decidea după numai câteva luni să pună capăt mariajului cu Lev Panteleev, respectat intelectual al acelor vremuri.
După desfacerea căsătoriei, Magda locuiește împreună cu sora sa Silvia, studentă la medicină, într-o vilă pe Aleea Greuceanu, azi strada Pinului, ulterior într-un apartament pe strada Sărăriei, colț cu Ralet, în apropierea casei care a fost ultima locuință a lui George Topîrceanu. În această perioadă se apropie de studenții cu concepții democratice, integrându-se în Frontul Democrat Studențesc. În vara anului 1938, Magda Isanoș participă la conferințe și la strângerea de fonduri pentru ajutorarea poporului spaniol.
În 1938, se căsătorește cu Eusebiu Camilar. În vara anului 1938, Camilar o duce pe Magda la Udești, unde-i cunoaște familia, prietenii și locurile copilăriei. Participă la ședințele Societății Noua Junime, înființată din inițiativa lui George Călinescu, citind din poeziile ei. Toamna își ia licența în Drept. Prietena sa Veronica Zosin consideră că a fost cea mai veselă și fericită perioadă din viața Magdei.
Anul 1939 îi aduce un succes răsunător în avocatură, dar și în activitatea literară.
În 1941, la puțin timp după nașterea fiicei sale Elisabeta, boala Magdei se agravează. În primele certificate medicale aflate la dosarul Baroului se invocă o indurație la baza unuia din plămâni. Boala de inimă, ca o consecință a unui reumatism, apare în ultimul certificat.
La sfârșitul lui martie 1944, soții Camilar pleacă în refugiu. În noaptea de 5 spre 6 iunie un bombardament de aviație distruge toate manuscrisele Magdei și ale lui Camilar din locuința lor din Iași. A rămas doar un caiet, cu patru povestiri inedite, păstrat de o cunoștință, prietenă a Magdei, care l-a descoperit în grădina casei.
În data 17 noiembrie 1944, poeta se stinge la București, în locuința părinților săi din strada Popa Nan. (n. 1916)
Citiţi şi
Nina Cassian – cea mai atrăgătoare femeie urâtă a literaturii române
Portret de interior poetic – A Quiet Passion/Emily Dickinson
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
