OMULE, lasă-ți sufletul să fie. Să colinde peste mări și țări, să vadă, să asculte și să iubească tot ce-i e pe plac.
Lasa-l să se bucure de măreția cu care a fost înzestrat. Să zboare liber și falnic pe unde i-o fi drumul. Că el se vrea tot. Vrea să știe și să se bucure de câte i-au fost lăsate pe pământul ăsta: artă, natură și alte suflete plecate în căutarea lor.
Nu îl mai ține închis în colivia zilelor măcinate mărunt de rutină, zgură și legi de ți-l încătușează și îi leagă aripile cu ghiulele. Că el se zbate apoi, vrându-se liber și le va rupe. Iar atunci tare te va durea frântul aripilor.
De-ai ști tu câtă forță îți e în suflet, nu te-ai mai teme de nimic. Ai râde de toate câte acum îți par obstacole de netrecut. Acelea de îți înnegurează zilele. Să nu îți spui că nu ai rost. Și nici că viața îți e searbădă. Nici să îți treacă prin cap că ești mic și fără importanță. Ești mare, Omule. Creezi. Ești creatorul vieții tale. Ce operă de artă! Măreață. Picteaz-o în așa fel ca în fiecare zi să îți scalzi ochii în ea. De acolo să îți sorbi lumina, căldura, iubirea și blândețea care ți-au fost date. În tine sunt toate frumusețile acestei lumi. Nu îți mai dori. Că ai. Tot ce visezi și tânjești.
Iar când ești în noaptea ființei, întoarce-ți ochii către ceea ce ți-au lăsat alții. Nicicând nu ești singur. Deschide o carte. Ascultă o melodie. Privește un tablou. Bucură-te de un film. Vorbește cu tine. O să vezi că toate astea îți vor picura pe sufletul stropi de apă vie și el se va curăța. Va deveni din nou luminos și gingaș. Ca la începuturi. Curat și fără frică te-ai născut. Să nu uiți asta. Întoarce-ți privirea din afară și vei descoperi universuri infinite mai aproape decât credeai vreodată: în tine.
Știi câți prieteni de așteaptă într-o carte? Dar toate notele unei simfonii? Și natura, care ți se oferă în toată splendoarea ei. Pentru tine au fost create, Omule. Ca tu să fii fericit. Sunt nădejdea și spijinul tău atunci când ești prea obosit. Când ești abătut și fără speranță.
Să nu îți fie teama. Iubirea de frumos nimeni nu ți-o poate lua. Să nu uiți că o ai. Trebuie doar să îi dai voie sufletului tău să vorbească prin tine, să îți spună toate câte le-ar vrea și care îți e calea.
Iar de îi vine uneori să își plângă durerile, lasă-l. Nu vrea decât să se curețe. Ca să o poată lua de la capăt, frumos, puternic și de neînfrânt.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
