Nu promit că mă voi lăsa de fumat. Aș încerca. Poate voi reuși, poate nu. De promis, nu promit nimănui, decât mie însămi și acolo nu-i treaba nimănui, decât a mea și doar a mea.
Aș face-o, experimental, doar spre a scăpa, fie și temporar, de atâtea „sfaturi spre binele meu”.
M-am săturat să-mi vină prieteni în casa curată, cochetă, îngrijită și aerisită compulsiv până în pragul răcelii de stat în curent, eu, nu ei. Ei nu simt nimic neplăcut până în clipa nefericită în care și eu, după niște ore bune de stat la masă, servit, discutat și simțit bine, doresc să-mi aprind o țigară.
„Ohh, te rog nu!!! Mă sufoc!”
Cu o mutră plouată, încerc să mă strecor în propria mea grădină, nu contează că dârdâi de frig în rochița elegantă în care i-am primit ca gazdă, să trag și eu amărâtul ăla de fum.
„Nu, te rugăm, închide ușa și vino înapoi să stai cu noi! O să-ți pută hainele a tutun. Și nu e bine să stai în frig! Și te-ai gândit cât te costă fumatul ăsta?”
Da, m-am gândit, dragii mei. Așa cum m-am gândit că după plecarea voastră rămân cu un morman de vase tacâmuri și veselă, toate de cea mai bună calitate, pe care le voi spăla cu sârg. Trăgând cu nesaț un fum.
Asta în calitate de gazdă. În calitate de musafir… Cine a trecut prin asta știe exact la ce mă refer.
Nu aș fuma niciodată în prezența unei persoane bolnave, afectate, astmatice etc. unde mi se cere frumos să nu fumez sau în locurile unde nu este permis. Nu fumez în prezența invitaților care ma roagă să nu fumez. În casa mea sau a lor. Dar degetul mustrător nu îl adresez nici eu cuiva și nici nu-l accept de la nimeni. Nu-mi permit să controlez buzunarul nimănui sub pretext că îi vreau binele sau să întreb cu ce vicii obscure își petrec ei timpul… Vicii care se pare sunt mai accesibile, uneori mai ieftine și mai acceptate de societate decât fumatul. Din păcate, statistica demonstrează că decesele de cancer pulmonar sunt la fel de numeroase și în cazul fumătorilor, și în cazul nefumătorilor.
Problema este că societatea a decis să ne împartă în două categorii: fumătorii și nefumătorii. Prima categorie, paria, a doua, sfinții. Nimeni nu- i judecă pe sfinți. Oricâte păcate ar avea ei. Nu! Fumătorii sunt păcătoșii de prim rang. Pun pariu că și traficanții de droguri, violatorii, criminalii, incestuoșii și toate scursurile ar căpăta o sentință mai blândă, dacă ar fi NEFUMĂTORI!
M-am săturat să fiu admonestată, într-o stație de autobuz, într-o citadelă vest europeană, de o anonimă ternă, că aprind o țigară. Să fiu gonită de pe o terasă, în aer liber, pe motiv că îmi deranjez companionii de table.
M-am săturat să văd, până și la copii de doi-trei anișori, cum fac acest gest peiorativ, de a și duce două degete la guriță și înapoi, dacă văd un fumător. Așa i-au învățat părinții și societatea. Dar și madame zbârcite fac același gest uneori. Precis, foste fumătoare care regretă că s-au ridat prematur și acum se răzbună pe cele care sunt tinere și au tenul frumos.
Pariem, pe toată suma pe care o voi fuma, ca acești mici Guru ai sănătății vor trage din țigară de îndată ce ajung în clasa I? Pe furiș? Dacă pierd, va plătesc pariul. Că doar tot voi economisi…
Și cum rămâne cu cei fifty-fifty?? Care, la party, sau alte ocazii, ne cer o țigaretă? „Ai una și pentru mine, please? Eu, de fapt, nu fumez… Fumez doar ocazional”. Ei sunt la fel ca vegetarienii. Cunosc o droaie, buni dragi prieteni. (Există și vegetarieni fumători, să fie limpede).
Ăștia „nu se ating de carne” decât când le e foame și, credeți-mă, cam mereu le e. Majoritatea nu prea fac diferența între carne și pește. Oscilează între a nu ucide un animal viu, dar peștele nu e viu, nu-i așa, că doar înoată, sărmanul, în apă. Și carnea de pește e mai scumpă decât porc sau vită.
Ați zburat cu vegi sau vega în același avion vreodată? Fără îndoială, ca nu-s oameni umblați. Ați trăit momentul în care stewardesa anunță că a mai rămas doar o porție de paste cu carne?
Ați văzut cum mânuțele sfinte se întindeau spre mica tavă de plastic?
Veganii încearcă să dea lumea peste cap, fac un pas mai departe, dar și mulți din ăștia fumează pe rupte, credeți-mă.
Cu toții am fost pe aeroporturi. Ce se oferă acolo în primul rând? Parfumuri, alcool și ȚIGĂRI!
La sol și în luft.
La sol suntem avertizați de pericolele fumatului. În aer, deschidem revista cu bunătăți, și ce apare la spurcatele bețișoare rău mirositoare? RELAX AND SMOKE!
Cu ipocrizia acestui marketing mondial nu vreau să am de a face, dragii mei prieteni, care îmi doriți binele și-mi țineți lecții cu degetul sus și gura mare, ca și când v-ar păsa de mine, de sănătatea sau buzunarul meu. Celor care, în spații publice, strâmbă din nas și se dedau la obrăznicii, le spun, mergeți voi mai departe și GET A LIFE!
Un vechi drag prieten din Paris, zice clar: „Eu sunt fumător și am câini. Cine acceptă asta e binevenit în casa mea. Prieten sau cunoștințe.
Și vă asigur că am fost în casa lui și era superbă și mirosea superb.”
Nu promit nimănui nimic.
Guest post by Daffodil
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Servicii SEO: importanța promovării online pentru afaceri
Sfaturile unei mame pentru fiul ei căsătorit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
