Am descoperit cu reală stupoare cât de comozi se simt unii indivizi în universul rece al ideilor. Sau, mai rău, în universul idelogiilor! Se frământă ușor în acest laborator particular, apoi se înfruptă din resurse de întuneric strânse printre colțuri, orbecăiesc într-o fugă conștientă de sine, se inundă în lumina unor reflectoare de lumină artificială și ne spun că, de fapt, ei explorează un sine necunoscut. Ei meditează profund la sensuri. La sensuri ale existenței!
Pășesc în iarba verde plină de lumina îmbăietoare a soarelui. Omul este ce mai mare sursă de autoînchipuire din univers. Cioran deplângea iluziile, spunând că fără ele sinele nu mai are o rațiune, o minciună, o închipuire, ci este o parte a unui adevăr evitat cu voință.
Ideea de a nu alege niciun drum este cea mai sfârtecătoare
Nimeni nu vrea să cunoască nimic în esență. Acela care arde în numele cunoașterii de sine (cu mici excepții) este primul care luminează cu lanterna. Nici măcar pe sine nu vrea să se cunoască acest individ, cu toate că emite pretenții riguroase în acțiunea sa de coborâre în adânc spre lumea dinăuntru. Îmi este foarte greu să vorbesc cu un bulgăre de cărți scăpat din bibliotecă. Oricât de josnic ar suna pentru unii, prefer să discut cu un gunoier, cu un camionagiu și să mă întreb din nou, cu sinceritate: „Ce simt ei?”.
„Ce gândesc ei?”. Și, în final, ce își doresc de la viață și cum vor să obțină acest lucru. Dacă intri într-un astfel de proces în general este bine, ești un nevrotic gata scăpat din circul parodic al majorității mature și poți să-ți pui reale probleme, să respiri un alt aer. Acum nu mai este nimeni care să îți spună ce drum să alegi. Ideea de a nu alege niciun drum este cea mai sfârtecătoare. Bucăți din tine se strâng pe jos la fiecare bifurcație ce te izbește.
Nu poți fi moral cu jumătate de normă
Vei ajunge să fugi de posibilitate și astfel colțul celor care nu au încercat nimic din frica de a nu face aia sau aia, de a nu fi așa sau de a nu fi nu știu ce… Vei ajunge în colțul celor care mai mult au vorbit, au meditat, au mediat bifurcațiile. De fapt, intenția acestora nu era de alegere, de posibilitate, ci de pleașcă. Multă lume așteaptă o pleașcă! Dacă se poate să cadă din cer ceva (în cap să nu cadă că ne doare) ar fi perfect, că doar merităm cu toții.
Dacă privești viața prin gri, nu mai există păcat, nu mai există lume rea sau bună, ci indizivi plictisitori în aranjamentul pe care îl fac cu sine când se prezintă drept moraliști deprinși cu arta compromisului necesar. Un alt adevăr este că nu poți fi moral cu jumătate de normă. Dă cu rest la sfârșit…
Să ne amintim: „Lumea nu e gri doar pentru că noi suntem gri…”.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Cum am ajuns să înghițim cele mai scandaloase minciuni, cele mai tâmpite intrigi și conspirații
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
