„Fac parte din tot ce am întâlnit. Acum nu am de ales decât să accept Posibilul, dar Mâine voi fi lider de piață într-o zonă de nișă.”
Ioana a reușit să se afirme în domeniul ei profesional atunci când a înțeles că a fi diferit, uneori chiar opusul omului „neurotipic”, ar putea fi un atu organizațional și cu siguranță nu este un defect, și nici o greșeală.
Ioana face parte dintre acei oameni pe care psihologii îi numesc „înzestrați”. La testele psihometrice ea obține un scor ușor peste medie, cu dezechilibre vizibile la matematică și inteligență abstractă; pe de altă parte, rezultatele ei la testele situaționale și verbale sunt neobișnuit de mari, iar aceste categorii sunt esențiale pentru a asigura conexiuni interumane.
Ascensiunea Ioanei sub puterea unui lider
Ioana lucra de trei ani pentru o agenție de head-hunting și era pe punctul de a deveni victima „ajustării oamenilor prin asimilare”, într-o lume neobișnuită să privească oportunitățile fără prejudecăți.
Când Dumitru a fost numit manager în departamentul Ioanei, din primele zile a fost clar că vrea să mențină ridicat moralul echipei, că gândește pozitiv și este interesat de soluții pentru îmbunătățirea situației. El îi observa pe oameni și adesea folosea comunicarea pozitivă nonverbală (cum ar fi zâmbetul sau acordarea atenției sale nedivizate în timpul unei întâlniri). El împărțea laude și aprecieri autentice. Mai mult dedicate, și destul de rar colective.
Dumitru a înțeles rapid că Ioana nu a fost ascultată, i s-a părut că fata aparent răzvrătită și dacă nu așa, în orice caz „altfel”, din fața lui, dorește să fie implicată, dar nu i s-a acordat nicio șansă.
El a remarcat că Ioana se apropia cu ușurință de străini și se baza pe intuiție, așa că a decis să riște, și a rugat-o să vorbească cu o persoană importantă în domeniul publicității, care „trebuia recrutată”. Ea l-a câștigat pe acel bărbat din momentul în care i-a spus: „Domnule, după cercetarea de piață, echipa noastră a considerat că sunteți singurul expert de care clientul nostru de top are nevoie pentru implicarea într-un proiect de nișă”. I-a „simțit” nevoia de apreciere, mai mult decât nevoia financiară.
Acest start care a funcționat impecabil, a fost momentul în care Ioana a început să se aprecieze ca profesionist.
Au urmat nenumărate astfel de situații. Era suficient ca oamenii să o audă la telefon, spunându-le cât de interesată era de realizările lor personale. Ioana era suficient de minuțioasă pentru a descoperi astfel de contexte despre oamenii pe care intenționa să-i contacteze, era condiția de bază pentru a empatiza.
Moralul echipei este cel care conduce un grup și este rezultatul stărilor mentale și emoționale care în general îl motivează pe individ. Dacă o echipă este mulțumită și optimistă, moralul este ridicat. În schimb, atunci când echipa este neangajată în activitate și frustrată, moralul este scăzut.
Teoria inteligențelor multiple – Ioana
Ioana face parte dintre acei oameni pe care psihologii îi numesc „înzestrați”. La testele psihometrice, ea obține un scor ușor peste medie; pe de altă parte, rezultatele ei la testele situaționale și verbale sunt neobișnuit de mari, și ambele categorii sunt necesare pentru a asigura conexiuni interumane.
Dumitru a înțeles rapid, fără a avea la îndemână un test psihometric, că Ioana se deosebea de alte persoane prin inteligența sa interpersonală puternică, ceea ce înseamnă că era genială la înțelegerea, descoperirea și răspunsul la așteptările cuiva în timpul interacțiunii. În situații concrete, ea părăsea cu lejeritate calea la îndemâna tuturor și utiliza forme de gândire laterală pentru rezolvarea rapidă a dilemelor complexe.
Persoane ca Ioana sunt pricepute în evaluarea emoțiilor, motivațiilor, dorințelor și intențiilor celor din jur.
Ioana comunică verbal și nonverbal cu ușurință, reușește să evalueze imediat situațiile din perspective diferite, încurajează în mod natural relații pozitive cu ceilalți și se pricepe la rezolvarea conflictelor din cadrul grupurilor.
În „Frames of Mind: Theory of Multiple Intelligences” (1983), Howard Gardner a subliniat mai multe moduri în care inteligența se manifestă. El a sugerat că fiecare individ poate poseda toate formele de inteligență într-o oarecare măsură, dar un singur tip dominant. Gardner a respins testarea prin mijloace psihometrice, care nu acoperă toate zonele de supradotare din creierul uman, și îl reduce la anumite caracteristici psihologice, unele irelevante pentru zonele de manifestare a evoluției personalității umane.
Atunci când o echipă simte siguranță psihologică, își asumă riscuri în mod confortabil și încearcă lucruri negândite până atunci
Suntem de acord cu faptul că termenul de „neurodiversitate” însumează varietatea creierului uman. Acceptăm că există multe forme de inteligență și că fiecare dintre noi are puncte forte și puncte slabe.
Și totuși, continuăm să căutăm abilități generale pentru locuri de muncă specifice, idealuri părtinitoare de „profesionalism” și strategii de interviu discutabile, rămânând astfel prizonieri ai acelorași vechi tipare de gândire.
Într-o zi, Dumitru a încălcat obiceiurile istorice și a îmbrățișat propunerea Ioanei de a stabili o structură de head-hunting de nișă, unde a promovat gândirea laterală.
În conformitate cu un protocol specific, candidații au fost atent aliniați cu postul în sine. Ioana a eliminat descrierile vagi, iar idealul profesionalismului a fost construit într-o măsură specifică pentru a identifica persoana potrivită pentru a îndeplini sarcini complexe, cu abilități specifice acelui loc.
Chiar dacă bazinul de candidați vizat a început să se umple mai încet, aceștia au fost surprinzător de calificați pentru posturile ocupate. Fiecare nou angajat a îmbrățișat rapid complexitatea și a rezolvat problemele într-un mod creativ și neimaginat până atunci pentru zona țintă.
Mai târziu, Ioana a venit cu ideea de a angaja oameni neurodivergenți pentru sarcini specifice, care necesită abilități unilaterale foarte dezvoltate. De exemplu, persoane cu diverse forme de autism.
Ioana a văzut potențialul unic al acelor indivizi și a câștigat pariul.
Când au devenit lideri de afaceri, Dumitru și Ioana au înțeles că a fi diferit, uneori chiar opusul lui „neurotipic”, poate fi un atu organizațional și cu siguranță nu a fost o greșeală.
Atunci și acum
Ioana este licențiată în comunicare. La absolvire, a fost angajată asistentă la o agenție publică și a urcat pe scara profesională până la postul de asistent șef. Studenta de atunci a convins recrutorul spunându-i că misiunea ei era să empatizeze și să răspundă nevoilor altora. Cinci ani mai târziu, un manager al agenției de head-hunting unde am găsit-o, a intrat în agenție. Se grăbea să ajungă la întâlnirea săptămânală obișnuită și se simțea îngrijorat și stresat. După ce i-a radiografiat starea de spirit, Ioana i-a vorbit cu căldură și fără urmă de semnificație ascunsă: “Îmi dați un zâmbet, în timp ce îmi dați haina?”
Aceste cuvinte i-au schimbat destinul: el i-a cerut să se alăture departamentului său, care recruta manageri de top într-un domeniu dificil, și a convins-o promițându-i responsabilități sub coordonarea sa. Odată ajunsă acolo, povestea ei s-a dovedit a avea o întorsătură familiară pentru mulți dintre voi: fusese atribuită altui departament.
“Fac parte din tot ce am întâlnit. Acum, nu am de ales decât să accept Posibilul”
Ioana s-a gândit la domeniul de top, dar oarecum sobru, în care acceptase să intre, și a decis că ar putea fi considerat „profesionistă” dacă ar șterge tatuajul vizibil care îi acoperea brațul – „Fac parte din tot ce am întâlnit”. Acest lucru s-a datorat faptului că Ioana este pe deplin dedicată, iar dacă aveți tendința să o judecați, să recunoaștem, avem cu toții cel puțin o întâmplare pe care o considerăm greșeală, chiar dacă aceasta ar putea fi ascunsă complet și nimeni nu ar lua-o în seamă.
Ioana s-a trezit într-un fel de „câmp de supraviețuire”, unde a trebuit să-și croiască drum. Ca nou-venit, i s-au atribuit cele mai nesemnificative, nedorite și chiar jenante sarcini, i s-a spus că este prea frumoasă și, prin urmare, de neîncredere pentru a putea comunica cu clienții. De multe ori atunci, privind cicatricea tatuajului, a regretat faptul că renunțase la ceva ce simțea că încă o definește.
Într-o zi, a primit un magnet de perete cu textul: „Nu pot să mulțumesc decât o persoană pe zi. Astăzi, mă aleg pe mine” – a înțeles că prima parte a fost despre modul în care a fost percepută. Și a decis să încerce să transforme „testamentul” cuprins în partea a doua a acelui mesaj, în realitate.
Pentru moment, deoarece încă nu avea de ales decât să accepte Posibilul, a început să se detașeze mental … și a continuat să-i facă pe plac oamenilor, până la punctul în care, în timp, toți au ajuns să aibă nevoie de ea pentru o favoare sau alta, de la rezervări pentru prânz, până la cumpărarea de jachete festive sau chiar alegerea unei perechi de pantofi potriviți.
Da, era recunoscută și pentru gusturile sale desăvârșite, însă… în ceea ce o privește pe Ioana, pentru ea nu a fost niciodată suficient să fie asistentul personal al tuturor.
În momentul în care Dumitru a intrat în încăpere, Ioana simțea că nu face niciun pas înainte.
Îmi dai un zâmbet, în timp ce îți iau haina?
La doisprezece ani de la intrarea în companie, Ioana este încă elegantă, îngrijită și are un zâmbet și un cuvânt bun pentru toți. Ioana și Dumitru au familii separate, iar relația lor este ceea ce numim „prietenie profesională”.
Recent, o tânără stagiară a deschis timid ușa companiei, plină de tensiune și emoții. Întâmplător, Ioana, care acum avea locul ei în companie, se afla în secretariat în acea dimineață. Pentru o clipă, s-a uitat la mișcările sale nenaturale, apoi a zâmbit ușor ca și când și-ar fi amintit ceva și a întrebat: „Îmi dai un zâmbet, în timp ce îți iau haina?”
PS : Fotografia atașată acestui articol a fost prelucrată. Ioana există în realitate, ea a inspirat această poveste pe alocuri fictivă, și picioarele din imagine îi aparțin.
Varianta în limba engleză a articolului se regăsește aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ce să scriu în CV la competențe și abilități sociale
De ce sunt singură la aproape 40 de ani? Pentru că îmi permit!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
