Mai am un pic și urc a 28-a treaptă a evoluției mele personale și m-au lovit articolele legate de numărul bărbaților din viața unei femei. Îl interesează pe un bărbat câți bărbați a avut o femeie până la el? Și pe bărbatul care spune că mă iubește și că mă vrea îl interesează, subit, acest jurnal intim al meu. Râd și o dau în plâns de gândirea ta, dragule. Dar înțeleg.
Bărbatului care mă vrea muza lui, în viața lui, i s-a năzărit acum, după mult timp, că nu poate să mai fie cu mine dacă nu știe asta. Dar nu știe nici dacă mai vrea să fie cu mine după ce îi spun. În traducere liberă: „nu mai vreau să fim împreună, dar pentru că nu pot să îți spun asta, ca să nu mă simt eu vinovat, dă-mi tu o gogoașă otrăvită, să fii tu vinovată”.
Dragule, hai să dezbatem un pic. Facem matematică, dar nu pe bărbații cu care am fost, ci altfel. Softul meu ajunge la nivelul 28. De pe la nivelul 18 am început să joc mai greu. Am avut fluturi în stomac, că nu știam ce să fac la nivelul acela până la nivelul 19, când mi s-a dat update la soft, în urma loviturii jucătorului. Până la nivelul 21 am încercat să îmi revin, cum am putut, dându-mi refresh și update mereu. De la nivelul 21 până la nivelul 26, am avut două relații, fiecare de 2 trepte jumate. La nivelul 26 te-am întâlnit pe tine, marea fericire a vieții mele. Și acum dai bobârnace. Ce 2-3 bărbați pe an? Ce curvă mă faci tu acolo?
Da, ți-am povestit de câțiva, ca să nu faci ca ei. Adică, dragule, mâna ridicată o dată asupra mea nu înseamnă că ai avea acest drept, ci mâna-ți va fi pedepsită; cu băutura am un conflict, așa că de ajungi să horcăi lângă mine de la alcool, acolo rămâi și nu mă mai cunoști a doua zi; limbaj de mahala folosești cu cine vrei, nu cu mine… adică situații care m-au făcut să văd că nu tăntălăi din ăștia vreau. Astea-s unele update-uri.
Spui tu că îmi e rușine să povestesc de ei? Într-un fel da, ai dreptate, de ei, nu de mine. Nu îmi e rușine cu relațiile avute. De unde ajungeam să știu ce vreau, ce să schimb la mine, cum să îți vorbesc, cum să te ascult, cum să te înțeleg fără să-mi vorbești? Cum crezi că am ajuns să îmi spun că te vreau? Spui că taman acum m-am găsit să vreau să întemeiez o familie cu tine? Nu! Tu mi-ai spus asta prima oară și ai fost singurul pe care l-am luat în serios. Până la tine nu aveam gând de mărițiș, de fecundat, de fotosinteză și de suportat prezența permanentă a cuiva. Cumva ai vreo avere ascunsă și nu știu eu, de cauți motive de despărțire, crezând că te vreau pentru ele sau sunt eu prea puternică în fața ta și te sperie fericirea, pasiunea și dorința pe care le trăiești cu mine?
Îți desenez cu marker roșu de unde vin concepțiile astea josnice ale tale, măcar aşa să le conștientizezi. Știu că e dureros să te cauți pe tine, în tine, afară miroase a primăvară, a iasomnie, a flori, în tine a sparanghel clocit. Arunci noroiul dinăuntru, pe mine, toate judecăţile Supraeului tău, și dai cu ciocanul. Verdictul e că-s curvă. Acum te întreb și eu: care a fost relația dintre părinții tăi și tu cum ai trăit lângă ei? Întreabă-te ce proiectezi din tine și din familia ta, despre care știm că nu a fost chiar așa de drăgută în relația cu mine.
Ai zis ceva de uzură? Hai să discutăm și de acest subiect. Sunt în stare bună de funcționare, bărbații încă întorc capul după mine, dar nu pentru motivul de care spui tu, că mi-ar ști trecutul și că mă percep nu știu cum. Ce îmi spui tu mie, sunt rahaturi în mintea ta nesănătoasă. Ei întorc capul după mine pentru că eman ceva ce amețește, că sunt frumoasă și că am ceva al meu, despre care și tu mi-ai vorbit. Ce îmi faci mie comparații? Că Gigica nu e văzută așa, că Marica nu e așa ca mine, că Ionica nu mai știu ce deliruri psihotice ai tu acolo? Bărbatul meu nu o să mă compare cu altele! Tu zici că vrei să fii bărbatul meu?
Hai să ne mai gândim de ce vrei tu numărul. Nu e vorba și de faptul că vrei tu să te simți superior? În mintea ta nu rulează gânduri precum „ce o fi făcut cu ăla, cum o fi stat cu el, o fi fost pe verticală sau orizontală, s-o fi simțit bine cu el, mai bine decât mine, o fi zbierat, o fi fost cu lumina stinsă sau aprinsă etc”. Și, brusc, te lovește rău gândul cum că „o fi avut-o mai mare sau mai mică decât mine?”
Fiecare are dreptul la trecutul lui, dacă nu îl aveam, mai eram în fața ta să îți ascult și să-ţi văd crizele? Eu te accept așa cum ești și, mai ales, te înțeleg.
Iubirea nu a ajuns târguială: „Spune-mi cu cine ai fost și o să fim împreună”, „dacă îmi spui, o să fim/nu o să fim”, „spune-mi, o iau razna, te iubesc”. Cu alte cuvinte, iubirea în ziua de azi a ajuns să fie folosită, nu trăită.
…şi cum vine asta: mă iubești cu condiția să îți spun cu cine am fost…?
Textul aparţine unei cititoare care a dorit să-şi păstreze anonimatul.
Citiţi şi
Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Invitație la filmul de scurt metraj REFRENUL COPILĂRIEI
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
