Cred în Iubire. Cred într-un Dumnezeu ce-și iubește copiii, așa cum musulmanii cred într-un Allah iubitor, așa cum budiștii cred într-un Budha plin de compasiune, și tot așa, cum fiecare om ce crede în ceva o face în numele iubirii. Nu cred că miracolul nașterii are loc în credințe greșite. Iar dacă nu crezi în nimic și totuși iubești, eu spun că iubirea este cea mai frumoasă formă de manifestare a ceea ce ești.
Poporul român trăiește o tragedie. Mamele și tații își plâng copiii jertfiți pe rugul nepăsării, al câștigurilor imediate, al lipsei de respect pentru viață, al avariției. Un rug construit din semnăturile așezate mult prea ușor pe autorizații, din șpăgi ce lărgesc drumul către hăul durerii, din mâini ce se strâng complice – mâini cremene ce pornesc focul sacrificiului, din acea primă secundă a lipsei de grijă pentru ceilalți. Vor plăti pentru greșelile lor? Probabil. Eu aș vrea să văd în ochii lor nu teamă pentru pedeapsă, nu frica că vor pierde averi, ci înțelegerea sacrificiului la care au contribuit, asumarea lui și apoi binele pe care vor simți nevoia să îl facă în lume. Aș vrea să îi văd invadați de dorința de a proteja copiii, de a iubi necondiționat, de a ajuta.
Am întâlnit, pe parcursul ultimelor zile, oameni de nestrămutat în credința lor în Dumnezeu. Un şir de habotnici, portdrapel al unui ortodoxism însângerat și cu bale satisfăcute în colțul zâmbetelor ivite din ignoranță. Să afirmi că moartea unor copii trecuți prin foc, reprezintă pedeapsa Lui sau, și mai rău, bătălie câștigată în lupta cu Satan, mi se pare a fi cea mai grotescă manifestare a celui din urmă. Lipsa de umanitate, de compasiune, de dorință de a mângâia durerea compun nu sufletul iubitor și dedicat unei credințe, ci pe cel pe care îl blamați. Nu voi intra pe tărâmul energiilor subtile, nici în confruntări religioase și nici măcar nu încerc să arăt cu degetul pe cineva. Nu este momentul pentru așa ceva. Vreau doar să spun că e timpul să alinăm, să ne rugăm, să ajutăm, fiecare așa cum vrea, cum știe, cum poate.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
