a. Partidele politice nu sunt echipe de fotbal. Nu poți să fii ”câine până la moarte”, ca o galerie prizonieră. Nu sunt nici ”soacra absolută”, pe care o detești, nici ”amanta absolută”, pe care o iubești.
b. Rolul lor este să caute și pregatească personal capabil să presteze servicii de guvernare eficiente, cel puțin în funcție de programul cu care au câștigat competiția pentru prestări servicii de guvernare.
c. dacă credem că doar un partid e bun și că restul trebuie să dispară, bine am venit în comunism, fascism, fundamentalism.
d. exact ca și la supermarket, nu e cazul să înjurăm un producător de detergent fiindcă e de la altă firmă, ci doar dacă ne-a distrus hainele, dar nu fiindcă așa l-a îmbrobodit o televiziune, ci fiindcă realmente asta s-a întâmplat.
e. fiecare dintre noi este îndreptățit să prefere guvernări care iau mai mulți bani de la cei care îi câștigă, sau mai puțini. Desigur, problema noastră fundamentală este: cât ne iau, exact, și ce fac ei cu ce iau de la noi? Asta ar trebui să ne țină uniți ca cetățeni, indiferent de preferințele politice. În rest, nu neg rolul terapeutic al înjurăturii și blestemelor împotriva politicienilor. Nici cel al entuziasmului. Dar să o ții tot într-o înjurătură și/sau într-un entuziasm necondiționat, e cam infantil…
Citiţi şi
Domnul Iisus, domnul Eminescu și domnul Georgescu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
