Nu purtăm mască pentru că nu suntem animale. E o scuză frecventă care vrea să spună exact contrariul: nu ne protejăm nici pe noi, nici pe ceilalți, pentru că nu suntem oameni și nu ne pasă de comunitate. Nu ne spălăm pe mâini și ne îmbulzim ca vitele la abator oriunde e un petic de pământ pentru că viața, aici, la noi nu cunoaște preț decât dacă e a noastră și numai a noastră. Toți ceilalți să moară, dă-i dracuʹ, Doamne, ajută!
Iar dovezile că nu suntem în stare să dăm o societate, ci am rămas la nivelul de gloată adunată aici din capriciile hazardului sunt nenumărate. Să le numărăm, coane Fănică.
Nu ne pasă. Nu ne pasă că la primul cutremur ne pică țara în cap. Să pice, ce, n-a mai picat?
Nu ne pasă că nu avem sistem de sănătate, de educație și de transporturi. Nu ne pasă că învârtim plicuri, că ne căciulim și că mergem cu viteza istorică a melcului.
Nu ne pasă că slugărim în așteptarea primei ocazii să trădăm, să ne învârtim, să ne descurcăm, să meargă și așa și să păcălim viața.
Nu ne pasă că suntem analfabeți, nu ne pasă că suntem analfabeți științific și emoțional.
Nu ne pasă că nu suntem în stare să citim nici etichete și mâncăm cu poftă din tomberoanele media.
Nu ne pasă de trecut și nu ne pasă că n-avem memorie, ca peștii de acvariu, ca guguștiucii mai bătuți în cap.
Nu ne pasă că n-avem justiție, stat de drept, democrație, partide politice. Nu ne deranjează că în loc de toate acestea avem un sistem care face loc noilor generații de escroci, perdele de fum și grupuri organizate întru rapt.
Nu ne pasă că ne conduc securiștii puși pe jaf, hoții, proștii, inculții, curvele și câteva nesemnificative excepții.
Nu ne pasă că nu avem apă caldă vara și căldură iarna. Dar unde ne credem, dragă, în Elveția?
Nu ne pasă că statul român e atât o ficțiune costisitoare, cât și ultima găină din orice coteț, fie el european sau dimpotrivă.
(sursa: Ziarul Universul)
Nu ne pasă că trăim într-un bâlci sinistru, de azi pe mâine, în care orizontul unei vieți demne nu se arată decât dacă te dovedești capabil să fii indiferent, să ții capul plecat și gura închisă, să bugetărești fără muncă, să minți, să înșeli, să fii nedrept, pe scurt un nenorocit. Cine spune adevărul într-o lume ca a noastră ajunge la margine, în exil interior sau trebuie să plece departe și să nu se mai întoarcă niciodată.
Nu ne pasă că ne bălăcim în minciună și că suntem ultimii la orice indicator de civilizație, admirând de decenii splendida ceafă a bulgarilor.
Nu ne pasă că economia românească supraviețuiește pe datorie și pe bunele vibratoare din dosul videochatiștilor de toate sexele.
Nu ne pasă nici măcar că murim fără dinți în gură cu douăzeci de ani mai devreme decât sapienșii omologi din Occident. Nu ne pasă că pleacă oamenii rezonabili de pe aceste tărâmuri mâncând pământul. Nu ne pasă că ne pleacă nici măcar copiii – lasă, să vadă și ei cum e.
Nu ne plasă că trăim într-o cultură de penitenciar, din combinații și șmenuri, nu ne pasă că milioane de semeni se nevoiesc tradițional pe câmp, ca în secolul XV după Hristos sau ca în secolul XV înainte de Hristos, totuna.
Nu ne pasă de oamenii care au rămas în comuna primitivă cu acces la televiziune prin cablu și internet, să se adape și ei la marea de gunoaie.
Nu ne pasă de mâna care ține biciul, important e să îi simțim lovitura familiară pe cârcă.
Nu ne pasă de copiii care mor căzând în rahat, îndărătul grajdurilor botezate atât de generos școli. Nu ne pasă de copiii traficați sau violați. Așa le-a trebuit, dacă n-au fost atenți!
Nu ne pasă că ne zbatem în jeg și în glod, nu ne pasă de munții de gunoaie pe care îi lăsăm în urmă.
Nu ne pasă că pe orice aeroport din lume după ce au trecut pe acolo românii rămân în urmă apa netrasă şi moțul la vedere.
Nu ne pasă dacă din cauza noastră mor oameni și speranțe. Ce, ale noastre n-au murit din cauza altora? Să moară, dacă nu sunt în stare să se descurce!
Nu ne pasă dacă rămânem primitivi, barbari, proști și nesimțiți. Suntem, totodată, inocenți și inteligenți, precum se știe: românii e deștepți. Bubuie.
Nu ne pasă că stăm capră la oricine își dorește să ne mai ia ceva de sub nas. Pădurile – ducă-se! Dunărea – ce să facem, nene, cu ea? Să o umplem cu vaporașe?
Nu ne pasă că în loc de râuri ne curg pet-uri. Nu ne pasă că ni se surpă munții și dealurile și că ne îneacă apele la prima ploaie ușoară de vară.
Nu ne pasă de morții de la Revoluție, de la Mineriade, de la Colectiv, de bătuții și gazații de pe 10 august.
Nu ne pasă că nu facem nimic pentru alții. Ce, alții au făcut ceva pentru noi? Nu ne pasă că până și cimpanzeii dau dovadă de mai multă empatie și solidaritate. Ia uite, ce să-ți spun!
Fiindcă dacă ne-ar fi păsat nu am fi ajuns niciodată cu țara în rigolă, cu populația borcină în creștere, despovărați de etică, morală, responsabilitate individuală și socială și alte aberații.
Dar, iată, am ajuns.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
Cel mai prost sfat din nutriție
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
