Unele momente ale practicii mele medicale sunt cu adevărat binecuvântate.
Dar, indiferent că o vorbim de intervievarea vreunei doamne mai răscoapte cu aparat auditiv expirat, de palparea vreunui sân lăbărțat ca un motan somnoros tolănit peste torace sau că încerc să localizez marginea ficatului prin carapacea de grăsime care îl protejează la vreun om cu metabolismul mai lent, nimic nu se compară cu bucuria simplă de a palpa testiculele unui pacient.
Momentul acela de intimitate în care încerci să numeri, estimezi consistența, sensibilitatea, motilitatea, forma și sonoritatea acestora este atât de special că uneori nu îți iese din cap nici după a treia spălare succesivă pe mâini.
Și încă eu sunt un fericit pentru că genul meu masculin, dar probabil și lipsa de sex appeal a făpturii mele au făcut ca, până acuma, genul acesta de consult să treacă fără accidente mai grave.
Plăcându-mi atât de mult acest aspect al specializării mele mi-am cam făcut obiceiul să cred pacienții pe cuvînt, inclusiv atunci când, întrebați, se lansează în ditirambe elogioase la adresa testiculelor și dotării lor genitale.
Ocazional însă nu pot găsi vreun subterfugiu și mă văd silit să propun pacientului să petrecem câteva secunde de calitate împreună, măcar pentru a exclude un cancer testicular, dacă pentru altceva nu ne-om potrivi.
Astăzi am avut parte de un astfel de moment Kodak.
Undeva un medic de familie din Oltenia a trimis un june un pic mai păros decât ar fi vrut el să fie, alergic probabil la gilette, să se caute pentru posibilitatea de a avea prea mult testosteron. Într-adevăr nivelul măsurat al acestuia era un pic peste normă, nimic însă neobișnuit primăvara la oltenii cu chef de viață. Examenul testicular a arătat cu repeziciune că nu mă aflam în fața vreunuia din cazurile descrise anecdotic de testicul supranumerar la olteni, așa că a trebuit să îi spun omului că, în esența lui hirsută, este o persoană destul de normală și că singurele lucruri pe care le-aș putea propune pentru moderarea nivelului voios de hormon bărbătesc ar fi sau un anume tip de chirurgie de proastă faimă, sau o relație de durată.
Cât de prost ar trebui să mă plătească ăștia ca să renunț la genul acesta de amintiri?
Serios, cât?
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Reacție la Macarena (Erika Isac)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
