Nu, nu este o glumă, Garbage Police există în țările pe care noi, românii, le admirăm, printre altele, și pentru curățenie, doar că nu te somează cu “Freeze!”. Acolo, reciclarea nu mai este opțională, ci obligatorie. Primăriile fac bani din gunoiul reciclabil, așa încât își permit să angajeze oameni care să caute prin sacii rezidenților și să-i amendeze dacă nu respectă regulile care, firește, dincolo de interesele economice, au nobilul scop de a educa și responsabiliza cetățenii în legătură cu mediul înconjurător.
Și acum, să vă explic cum am ajuns să scriu despre asta. Cineva care locuiește în Belgia, nu spui cine, s-a trezit cu o amendă de 150 de euro de la reprezentanții acestei poliții. Nu pentru că, vai, ar fi aruncat niscaiva resturi pe geamul mașinii sau că i-ar fi “scăpat” din mână vreo pungă, pe stradă. Și nici pentru că a amestecat reciclabilele cu nereciclabile, ori pentru că nu le-a pus pe căprării, în sacii corespunzători, bine legați la gură, nu. Nu ghiciți, nu-i așa? Ei bine, pentru că a scos gunoiul la ușa imobilului mai devreme decât ora indicată – 6 dimineața. Punct. Cum au aflat cine era contravenientul? Simplu. Au umblat, cu mănuși, în sacul cel galben pentru hârtie și carton. Și, elementary, dear Watson, era imposibil să nu găsească un indiciu…
Prima mea reacție, recunosc spășită, a fost de revoltă – ei, cum e posibil așa ceva? – și primul sfat, “să vorbească cu cineva de la Primărie”, să explice drăgălaș sau să conteste vehement… Nu dați cu pietre, pentru că perdaful mi-a fost tras deja de cineva mai tânăr, molipsit de gândirea celor printre care trăiește de câțiva ani buni și scandalizat de genul acesta de “rezolvare”, pe lângă lege.
Pentru că în Belgia, respectarea legii începe de la cumpărarea sacilor albi (gunoi nereciclabil), galbeni (hârtie) și albaştri (sticle de plastic, doze de aluminiu, cutii de la lapte și sucuri), ori verzi, pentru iarbă, frunze uscate, crengi, dacă ai un petic de grădină cu gazon, flori sau copăcei. Sticlele trebuie duse și ele la nişte containere speciale, asta însemnând că nu le poți amesteca cu oricare din celelalte tipuri de deșeuri. Apoi urmezi instrucțiunile: aștepți să vină cele două zile din săptămână în care sunt colectați sacii albi, cei galbeni și albaștri se ridică alternativ, o dată la două săptămâni, iar pentru cei verzi îl întrebi pe Google. Totul, între anumite ore, nici mai devreme, cât despre mai târziu nici nu poate fi vorba. Acum mi-e clar și mie.
Suntem, dacă vreți, martorii modului în care s-a tot civilizat Vestul: mereu cu un mic “ajutor” din partea legii până când bunul obicei se împământenește, niciodată de bunăvoie ori cu binișorul, ca să demitizăm, compensator pentru ego-urile noastre de români, părerea că unele nații așa s-au născut – corecte și păsătoare și de soarta urmașilor.
P.S. Iată ce-am mai aflat cu această ocaziune:
- Belgia reciclează peste 95%! din deșeurile de pe piață. Cu spuneam, la un asemenea procent nu s-a ajuns doar cu “vă rugăm”.
- În Statele Unite, tot mai multe guvernele locale plasează deja cipuri în containerele de reciclabile pentru a colecta odată cu gunoiul și informații despre cât de educată este comunitatea în funcție de câte reciclabile se adună. De ce? Ca să-i poată amenda pe locuitorii care nu participă cum se cade la eforturile de reciclare și să-i oblige să urmeze programe educaționale menite să le insufle respectul pentru mediu.
- Ei, bine, și România a avut o țintă globală de reciclare – stabilită de Uniunea Europeană, care a dat și banii pentru realizarea campaniilor de conștientizare și colectare, de 50% până în 2013. Aici am găsit o declarație cum că am fi atins-o în avans, din 2012. După cum arată orașele, pădurile, marginile de drumuri, voi credeți?
Citiţi şi
O fi coșul de gunoi un obiect banal, dar ia stai o zi, două fără el!
TOP 10 produse şi aparate care transforma curăţenia într-o joacă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
