Azi am îmbrățișat un cerșetor pe stradă. Era murdar și mirosea a foc de lemne. M-a salutat și, pentru că ne cunoaștem de ceva vreme, am golit portofelul în palma lui: 112 lei. Mi-a zis: „Nu mi-i da pe toți, că rămâi fără nimic.“ I-am zis: „Lasă, ia-i tu, că eu am benzină în rezervor și frigiderul plin. Altceva nu-mi trebuie.“ I-au dat lacrimile, și atunci mi-a venit să-l îmbrățișez. S-a ferit, cu jenă, scuzându-se că nu e curat, dar apoi s-a lăsat îmbrățișat. Mi-a spus: „Mirosi a viață în rai și ești caldă. Am să aprind o lumânare la biserică de Paști, pentru tine.“ L-am întrebat ce o să facă de Paști și mi-a răspuns că, dacă i-am dat bani, o să plece la Satu Mare să-și caute niște rude. Nu-mi venea să mă mai despart de el. M-am gândit c-o să-mi lipsească, dacă nu se mai întoarce.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Mirabela m-a învățat să trec din hora mare, în hora mică
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
