Nu mi-e teamă că mi-ai putea da vreodată drumul, după ce o viață m-ai ținut strâns lipită de sufletul tău.
Nu mi-e teamă că m-ai putea răni, după ce de atâția ani îmi vindeci rănile provocate de alții.
Nu mi-e teamă să-mi las inima în palmele tale, pentru că ai învățat cum să ai grijă de ea mai mult decât ai de tine.
Nu mi-e teamă de tăcere, pentru că știu că ea ne ascunde furtunile din suflet.
Nu mi-e teamă să stau departe, pentru că m-ai învățat că distanța e doar un mic detaliu când sufletele sunt sudate împreună.
Mi-e teamă însă de apropiere, pentru că ne-am putea atinge din nou. Și de data asta, îmbrățișarea ta m-ar topi, până m-aș prelinge în trupul tău, picătură cu picătură.
Mi-e teamă de vorbele rămase nerostite, pe care le-am citit doar în priviri și le-am așezat frumos în suflet. Ele ar putea stârni furtuni pe care nu le-am mai potoli vreodată.
Mi-e teamă să privesc spre inima ta ascunsă bine-ntre palmele mele, teamă de ce-aș putea vedea acolo. M-am obișnuit doar să-i simt fiecare tresărire, nu să-i văd fiecare cicatrice.
Nu mi-e teamă de tine, ci de mine și de ceea ce am devenit lângă tine. Pentru că separat suntem puternici, dar împreună suntem fragili. Mult prea puternici pentru că cineva să vadă că avem vreodată nevoie de ajutor, și mult prea fragili că să nu ne simțim fiecare moment în care avem impresia că ne prăbușim și, rând pe rând, să ne prindem de mână. În mâinile tale sunt moale că lutul și totuși mă modelezi atât de frumos. Iar pentru ceilalți devin o stâncă pe care niciun val nu o poate clinti.
Și, am ales, să fim puternici. Să ne luptăm cu propriile temeri, în timp ce pe ale celuilalt să le transformăm în virtuți. Doi oameni pentru care e deajuns să se privească în ochi și să simtă tot ce știu, mai degrabă decât să știe tot ce simt.
În ziua în care am ales să fim puternici, ne-am rupt: eu de inima mea, tu de inima ta. Dar sufletele noastre vor purta mereu amprenta palmelor celuilalt, locul unde s-au născut, format și modelat.
Niciodată prea aproape ca să ne atingem, niciodată prea departe ca să ne pierdem.
Guest post by Invisible woman
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
