Mă pregătesc să ies, mai sunt 10-15 minute până pleacă microbuzul spre oraș. Dau să încui și… surpriză! Cheia îmi este blocată. Nu merge nici în stânga, nici în dreapta. Nu pot să o scot. S-a înțepenit pur și simplu. Deschid ușa și încerc să văd dacă se mișcă butucul yalei. Se mișcă, dar nu acționat de cheie. Închid iar ușa, forțez cheia, până la urmă reușesc să o scot. Ce să fac? Ung cheia cu ulei, poate alunecă mai ușor și încerc din nou să încui. Degeaba! Deja plecarea e compromisă. Dar ce fac cu ușa? Nu o mai pot încuia, nu mai pot pleca de acasă. Sun administratorul, nu răspunde. E sâmbătă dimineață. De ce ar răspunde? Sun un coleg să-mi dea numărul proprietarului blocului. Ocupat. Trimit mesaj fii-mi că nu se știe dacă mai ajung azi la ea. Sunt plină de nervi. Cobor la administrație să văd dacă nu e careva pe acolo. Nu e nimeni. Deschid netul să caut un centru de servicii în cartier. Doar servicii de vânzări/închirieri. Cobor iar la parter să văd dacă nu a apărut careva. Ușă încuiată la administrație. Primesc numărul proprietarului și îl sun. Îi spun despre ce e vorba și îmi promite că-mi trimite pe cineva să vadă ce e cu ușa. Mă schimb, în timp ce trag un bocet să mă descarc. Mă cert și cu fii-mea care zice că fac din țânțar armăsar și sunt încă plină de draci. Draci de weekend. Că nu se putea bloca yala într-o zi de lucru! Rămâneam și eu acasă motivată, găseam și pe cineva la administrație. Dar nu. Trebuia să se strice în weekend, să nu pot ieși la plimbare.
Vine meseriașul. (Cam prezentabil.) Are contract cu proprietarul pentru întreținerea blocului. Nu l-am mai văzut până acum. Îi spun ce s-a întâmplat. Se uită la yală, încearcă ceva și decretează:
– E stricată. Nu se mai poate încuia cu cheia. Trebuie schimbată. Vă recomand o yala inteligenta. Și nu mai depindeți de un lăcătuș. (zâmbește cam hollywoodian) Cu o aplicație, le încuiați și de descuiați de la distanță.
– Păi, ce-mi recomandați e cam contraproductiv. Din ce mai câștigați voi, meseriașii, dacă toate devin inteligente și se comandă din telefon?
Mă ardea acum grija față de viitorul omului, când mie îmi crăpa buza să plec.
– Bun, schimba yala, dar cum fac eu acum, că trebuia să fiu deja undeva.
– Lăsați ușa neîncuiată, nu intră nimeni. Garantat. Mă duc acum și cumpăr yala, vin, o montez, îmi spuneți când vă întoarceți, revin și facem setările împreună.
Îmi lasă numărul de telefon. E convingător. Inspiră încredere. Mă mai liniștesc, îi fac o cafea, mai aflu una, alta despre el, stă de câțiva ani în cartier, are câteva afaceri aici, cu porti culisante, e și patron, și muncitor, a fost căsătorit și are un băiat cam de-o seamă cu fiică-mea. Înainte să plece, mă întreabă dacă mai am și alte probleme la apartament. Sigur că mai am. Ce femeie singură nu are? Mă întreabă cum de o femeie ca mine e singură. Numai mie mi se pare că totul a devenit cam interesant? Hmmm, rămâne să ne auzim curând. Poate nici nu mai plec la fiică-mea azi. În tot cazul, numărul lui de telefon mă tem că nu vi-l pot da. Deocamdată.
Citiţi şi
Ce se întâmplă dacă mă suni, dacă mă auzi? Te rog, vorbește cu mine!
Ce înseamnă demența digitală și cum se transformă creierul tinerilor
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
