Nu, nu m-am țicnit, or cel puțin nu cred să se fi petrecut asta deja, ci doar simt că am obosit. Am obosit atât de rău și de cronic, încât a mai fi puternică mi se pare cel mai greu lucru de realizat sau de suportat, de la un timp. Mă găsesc ajunsă exact în punctul acela în care îmi doresc din toți rărunchii să-mi permit luxul de a fi slabă…
În puținul timp rămas liber, mă cufund într-unul dintre fotoliile așezate vis-a-vis de patul matrimonial din dormitor, iau câte o carte în mâini și o savurez pierzându-mă în ea sau scăpându-mi deseori ochii spre fereastră… și gândindu-mă la tot ce-aș fi putut să fiu și nu am fost, la tot ce-aș fi putut să obțin și nu am reușit, săltând mereu cu disperare peste fragilitatea care mi-a dominat în permanență suflul… Ani la rând n-am știut decât să fiu exemplul absolut de femeie puternică pentru prietenele mele, pentru familia mea, pentru copilul meu. Și a fost bine și sănătos astfel! O perioadă de timp, însă…
![DenisOlivier[5]](https://www.catchy.ro/wp-content/uploads/2015/10/DenisOlivier5.png)
©Denis Olivier
Ce vreau acum, este să îmi arăt slăbiciunile… toate! Și tristețile… toate! Acum am nevoie să fiu slabă lângă un el care să nu mă lase din brațe în nicio noapte, un el care să ia decizii în locul meu în ceea ce privește o vacanță, dar și o simplă ieșire la sfârșit de săptămână, un el care să mă complimenteze foarte des, dar nu într-atât încât să mă plictisească, un el care să alerge cu mine prin parc sau pe bandă, un el care să nu vadă o primejdie în faptul că ies la o cină nepurtând sutien, un el care să nu mă judece după marca genții mele și nici după greșelile pe care le-am făcut de-a lungul anilor cu prefixul 2. Căci, nici el, cu certitudine, nu este lipsit de regrete…
De fapt, cred că m-am țicnit, dar chiar simt că aș putea să nu mai fiu eu stâlpul și să fiu supusă, da! Mă fascinează gândul de-a avea o putere de bărbat lângă și nu are nicio legătură cu cea fizică aici… ci cu atitudinea aceea de stăpân pe și-n orice situație, hotărâre și determinare în luarea deciziilor importante, dar și a celor mici și colorate. Inclusiv în așternuturi aș putea fi obedientă, câtă vreme el m-ar dori constant și-n permanență, neașteptând, de absolut fiecare dată, să fiu eu cea care ia taurul de coarne!! Fiindcă sunt femeie și iubesc să iubesc, dar ador să fac asta, simțindu-mă dorită și excitantă pentru el.
Știu că sunt o persoană greu de condus și nici n-aș putea afirma vreodată cine a stârnit vulcanul din mine, dar de domolit va putea numai un el care să nu fie slab… un el care să nu fie neîncrezător în el însuși, un el căruia să nu-i fie teamă sau jenă ori să considere nepotrivit să(-mi) rostească cuvintele alea două, de câte ori simte nevoia, dar mai ales, de câte ori tânjesc eu după dânsele…
Am obosit să aleg eu inclusiv pâinea pe care o mâncăm la prânz ori cum trebuie făcut pentru a încăpea canapeaua din living în dormitor, când vreau să o mut acolo! Am obosit să le mai fac eu pe toate! Să le organizez eu pe toate! Să le propun eu pe toate! Să le programez ori rezerv eu pe toate! Vreau să trec pe locul al doilea sau, și mai bine, vreau să mă așez pe bancheta din spate și să urmăresc scenariul desfășurându-se… Am fost puternică în fragilitatea mea, dar a sosit vremea să fiu fragilă în tăria aceasta mistuitoare care mă definește!!
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
