Oare ce-i nemulţumeşte pe românii ieşiţi zilele acestea în stradă? Au scandat că vor demisii – au avut demisii. Au scandat că vor pedepse pentru cei răspunzători de tragedia de la #colectiv. Vor fi pedepsiţi şi aceştia.
De ce tot continuă să iasă în stradă românii? Ce vor ei, de fapt?
Eu ştiu ce vreau: vreau o ţară civilizată, fără corupţie, fără şpăgi, fără lucrări de drumuri sau construcţii care nu se mai termină, fără contracte gras plătite din bani publici, fără vânzări frauduloase de terenuri în locuri strategice, fără construcţii de mall-uri la mică distanţă unul faţă de celălalt în mijlocul oraşului care sugrumă traficul, fără construcţii noi, fără locuri de parcare, fără parcuri retrocedate.
Şi ştiu şi ce nu vreau!
Nu mai vreau să stau la rând ore în şir la urgenţe la spital, pentru că nişte binevoitori au decis că ar fi mai bine să închidă spitalele decât să investească în ele.
Nu mai vreau un sistem educaţional neperformant, cu o programă supraîncărcată care nu lasă timp liber copiilor şi cu profesori nepregătiţi şi prost plătiţi, care aşteaptă cadouri să îţi educe copilul.
Nu mai vreau să fie închise şi vândute fabricile şi întreprinderile din ţară. AŢI VÂNDUT TOT!
Nu mai vreau un sistem împovărat de taxe şi impozite, un sistem de control care vrea să te ardă cu orice preţ, la orice mică eroare, în care dacă ai emis greşit un document poţi primi o amendă mai mare decât venitul tău net din toată luna, un sistem abuziv şi fără logică. Un sistem cu zeci şi sute de legi care se modifică de la o zi la alta. Un sistem care are ca obiectiv strângerea banilor de propagandă electorală din amenzile date cu orice motiv, cât ar fi el de mic, patronilor.
Nu mai vreau să fiu tratată ca ultimul gunoi de câte ori merg la ghişeul funcţionarilor publici şi să mă plimb de cinci ori pentru aceeaşi problemă că, de fiecare dată, mai trebuie ceva sau nu am completat bine ceva.
Nu mai vreau ca statul să mă execute pe mine silit că am întârziat două zile la plata taxelor, iar pe cei cu zeci şi sute de milioane restanţe să nu le facă nimic şi, ocazional, să mai dea câte o ordonanţă care să îi scutească de majorări şi dobânzi.
Nu mai vreau să văd palate construite de oameni care nu lucrează niciunde şi mai au şi o atitudine sfidătoare şi agresivă.
Nu mai vreau să acceptăm nepăsători toate astea!
Vreau ca presa să promoveze adevărate valori, avem enorm de multe cazuri care pot deveni senzaţionale prin valorile adevărate: eroi salvatori, copii care, în ciuda sărăciei, nu renunţă la şcoală şi sunt olimpici, inventatori, oameni de afaceri de succes, genii, români remarcabili pe care îi putem servi drept modele de urmat copiilor noştri. Vreau să promovăm munca, dreptatea şi adevărul, nu hoţia şi minciuna.
Vreau dreptate, vreau responsabilitate, vreau bună credinţă, vreau cinste, vreau legi care să fie făcute pentru oameni şi nu pentru anumiţi oameni. Vreau dreptul de a câştiga un venit cinstit în ţara asta, fără că statul să-mi ia jumătate din muncă mea. Am dreptul de a fi tratată cu respect şi vreau să mi se respecte acest drept. Vreau ca oamenii plătiţi din contribuţiile noastre, ale tuturor, să muncească pentru NOI, să ne reprezinte interesele noastre şi să facă tot posibilul să ne fie nouă bine. Iar cei care fură şi vor să facă fraudă, să fie aspru, exemplar pedepsiţi.
Citiţi şi
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Portret de țară în pragul tulburelului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
