Azi am decis că pur și simplu nu mai pot amâna o decizie și mi-am amintit de Mihaela. Care are o poveste de viață din care multe am putea învăța măcar un strop. Pentru că poate, ca mine, ca ea, ești și tu acum într-un moment al vieții în care îți dorești o schimbare, oricare ar fi și orice ar presupune ea: să începi o afacere pe cont propriu, să ieși din relația în care ești, sau, dimpotrivă, să intri într-una, să pleci în jurul lumii fără prea mulți bani în buzunar sau să îndrăznești să ceri o mărire de salariu. Și nu poți face pasul decisiv odată, parcă ai fi paralizată!
Ei, bine, Mihaela a reușit să-și dea demisia și să pornească pe cont propriu după mulți ani în care a tot încercat să prindă curaj să facă lucrul acesta. Declicul s-a produs la un atelier de dramaturgie unde a avut ca temă să scrie despre o teamă care o macina, o bloca. Și ea a scris despre dorința și imposibilitatea de a-și da demisia. Trebuie să vă mai spun că tot ea, cu un an înainte, reușise să oprească un eveniment care ar fi făcut-o și mai nefericită – a anulat nunta aproape în ultimul minut.
Un lucru mi-e clar: ce mă sabotează și pe mine este tot FRICA! Iar eu va trebui să mă folosesc acum de experiența ei pentru că nu mai am timp de niciun curs, de nimic, atât de tare am amânat.
Mihaela spune că acest exercițiu poate funcționa pentru orice situație: îți scrii povestea, ca și cum ai dialoga cu altcineva despre tine și apoi te citești cu voce tare. Dacă îți vor suna fals cuvintele, vei ști singură ce ai de făcut. Exercițiul ăsta este ca un revelator de slăbiciuni, de minciuni pe care ți le spuneai singură ca să nu faci ceea ce aproape îți scotea ochii de câtă nevoie aveai. Mă încred în ea, pentru că am văzut-o după 2-3 ani de la schimbările dramatice pe care le-a făcut, și cu mâna pe inimă vă spun că e bine. Strălucește. Își dăduse seama că schimbarea o declanșase când și-a dat seama că pe ceilalți îi mai putea păcăli, dar pe ea nu. Nu mai putea de rușine față de ea. Din rușine față de ea a demisionat!
Nu știu dacă sunt cu adevărat pregătită, dacă mi-e destul de rușine de mine, dar sigură sunt că trebuie să plec de la actualul loc de muncă și să împușc doi iepuri dintr-un foc. Prea mare încărcarea emoțională, nu cu sarcini de serviciu. Am ajuns la punctul în care odată cu job-ul voi schimba și șeful, pentru că nu se mai putea. Nici înainte, nici înapoi. O relație toxică, moartă de mult, deja urât mirositoare. Nu mai puteam face nimic. Nici pentru el, nici pentru mine. Nu eram în cine știe ce zonă de confort prin urmare, dar pasul lateral m-a ajutat. Să mă văd, să văd, să pot, să fac ce vreau. Cum ar spune un fost coleg, acum sunt din nou pe piața muncii, bună de angajat. https://bundeangajat.olx.ro.
Pe curând, cu vești bune de la noul meu job. 🙂
Citiţi şi
Povestea pantofilor portocalii
Trei lucruri pe care se întemeiază o relație de cuplu sănătoasă
Era bine să fii deșteaptă, că frumoasele sigur ajungeau niște c*rve. Și am ajuns deșteaptă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
