Sunt momente în viață cand îmi iau niște palme după ceafă și nu știu de ce. Articolul de mai jos se poate să fie unul.
În afara laturii sociale a feminismului – femeia de azi cu slujba, independență financiară și libertate de manifestare – pe care o susțin necondiționat, latura relaționarii interumane nu îmi place deloc.
1. Iubesc feminitatea!
Poate pentru că îmi plac femeile care sunt femei și mai ales pentru că sunt femei. Stiu, regula e să taci superior și să muți discuția într-o zonă profesională, artistică sau măcar socio-caritabilă, feminitatea este un subiect tabu. Nu, îmi place că ești femeie și că trezești bărbatul din mine, și, mai ales, nu mă abțin să îți observ slăbiciunea, lipsa de putere fizică, dezechilibrele și inegalitatea, și să o spun, deschis. Și d-aia mi se spune că sunt misogin, nu dau nicio șansă femeii să fie altceva. Acum strig: De ce să fii altceva? Crezi că bărbaților le e așa de simplu să poarte costume dure, impenetrabile? La ce ți-ar folosi?
Poate te-aș vedea altfel decât femeie, dacă ai fi fost cu mine măcar într-un marș de 100 de kilometri, cu 20 de kilograme în spate, pe juma’ de pâine, fructe de pădure și apă. Și chiar și așa, te-aș aprecia de două ori mai mult tot ca femeie.
2. Îmi place femeia ca formă manifestată fizic
”Cum adică? Tu mă placi doar pentru că sunt femeie?” Există o serie de inflexiuni sexuale, bănuiesc, în ”doar”, mă fac că nu le văd, zic: da, simplu. Publicul amuțește 10 secunde, apoi ca la comandă, unison, aclamă lovitura finală. Rămân singur și iată-mă etichetat și ”superficial” (cu inflexiuni sexuale). Nu sunt în stare să văd mai mult decât ce tu ai pregătit minuțios să îmi arați. Trebuie să fii bărbat ca să înțelegi cât de frumos e trupul unei femei, de ce se scrie despre el, de ce este cântat, pictat, pozat și adorat. Serios.
3. Îmi place să fiu
”Să fii tu, dar să te schimbi.” Asta nu am înțeles niciodată – cum să mai fiu eu daca vrei să mă schimb. E atât de greu de înțeles că putem da valori diferite lucrurilor, oamenilor și sentimentelor din viața noastră? Și uite așa, sunt rigid, neînțelegător, obtuz și incult. Nu înțeleg nevoia ta de a fi puternică și influentă. E ok, fii așa, dar de ce trebuie să ne măsurăm puterile? De ce să nu măsurăm împreună iubirea?
”Nu mai ești tu!” Păi tocmai ce mi-ai spus să mă schimb! Nu mai sunt eu, sunt nefericit și frustrat. Și tu vei fi la fel când te vei schimba. Lasă-ne să fim!
4. Urăsc conflictele
Cu ochii umezi îmi zici: ”eu ma lupt cu tine și tu nu reacționezi! Taci și nu mă bagi în seamă!” Pe mine m-ai întrebat dacă vreau să mă lupt cu tine? De ce să nu luăm toata energia și inteligența investite într-un conflict și să le transformăm. Poate prefer să te iubesc. Să ne iubim! Poate prefer să mă lupt pentru noi! Să lupți cu un bărbat este cel mai nefeminin lucru pe care îl poți face. Dar e feminist.
Dacă eu sunt sursa tuturor neîmplinirilor și frustrărilor tale, lasă-mă, elimină cauza.
5. Trateaza iubirea ca un troc, ca un schimb!
Iubirea eu o vad ca pe un dar, e ca o strada cu drum unic, conteaza ce oferi, nu ce vine din partea celaltă. Când asta se schimbă, când cântarești, totul devine un troc, o negociere, ce îmi dai ca să îți dau. Și, dacă nu mai simți nimic venind dinspre mine, mai bine pleci. Să fim egali și liberi până a capăt, să alegem ce, cât, cum și când să oferim. Și dacă nu sunt pe masura așteptărilor tale, renunța la mine, dă-mă alteia care, poate, mă vrea. Dar nu mă judeca.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Pentru toate femeile care se apropie de 50 de ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
