Mi-ai spus că mă știi, că dacă aș deveni altfel ți-ai da seama , că așa cum mă știi tu nu mă știe nimeni, că tu mă știi într-un mod diferit.
Mă È™tii, da, diferit de restul lumii, dar oare mă È™tii È™i diferit de mine? Oare chiar mă È™tii, mă cunoÈ™ti? Când te uiÈ›i la mine ce vezi? Știi să te uiÈ›i È™i prin ochii mei, să citeÈ™ti dincolo de ei ? Știi mai puÈ›in decât È›i-am zis, mai puÈ›in decât îți închipui…
Să te întreb dacă È™tii ce simt, ce gândesc? Să încep cu întrebări simple: È™tii care e culoarea mea preferată sau culorile? Știi ce-mi place să manânc sau dacă-mi place să manânc? Știi ce muzică îmi place să ascult? Care e artistul, cântăreÈ›ul, trupa preferată? Știi ce floare îmi place sau dacă îmi plac florile? Știi “ce am vrut să fiu când voi fi mare”? Știi cum îmi place să mă îmbrac? Tu ai prefera să mă vezi îmbrăcată provocator sau dezbrăcată .
Nu È™tii cât de mult au contat unele lucruri, locuri, persoane È™i amintiri pentru mine… încă mai contează… Au locul lor special în gândurile È™i în inima mea È™i nimeni È™i nimic nu va schimba asta.
Nu È™tii toate astea È™i multe altele È™i cel mai bine e să nu le afli. Nu ai fi de acord È™i nu ai înÈ›elege. Ai încerca să-mi spui că nu e bine, nu e corect, că totul se schimbă, că trecutul e trecut, că trebuie să evoluez… cum îți place È›ie.
Nu știi ce mi-am dorit și ce îmi doresc. Nu știi dacă-mi place să mă uit la televizor sau să citesc. Ce genuri de filme sau cărți îmi plac poți doar presupune că știi, dar nu știi.
Nu știi ce-mi place cel mai mult la mine, ce nu-mi place și dacă ar fi să schimb ceva ce ar fi. Nici nu știi că am asemenea gânduri.
Ce am simÈ›it când s-au întâmplat unele evenimente în viaÈ›a mea habar nu ai… Câte nopÈ›i È™i zile am plâns È™i pentru ce anume nu ai de unde È™ti. Tu nu È™tii ce frământări am, câte regrete, câte lacrimi au fost vărsate È™i pentru ce anume. Poate crezi că ziua mă plictisesc È™i noaptea închid ochii È™i dorm.
Oare tu chiar mă È™tii? Tu chiar crezi că mă È™tii? Stai acolo È™i mă priveÈ™ti de sus, crezând È™i vrând să deÈ›ii controlul. Da, sunt soÈ›ia ta, momentan depind de tine, mă poÈ›i controla financiar, dar nu-mi poÈ›i controla gândurile È™i sentimentele. Cu acest “te È™tiu È™i mi-aÈ™ da seama…” crezi că ai pus lacăt. Ai vrea să fii păpuÈ™arul È™i eu marioneta pe care o manevrezi după bunul plac. Te las să crezi ce vrei. Da, nici eu nu te È™tiu pe tine, dar te cunosc mai bine decât mă cunoÈ™ti tu pe mine. Tu nu te poÈ›i schimba. La tine iubirea se manifestă prin putere, dreptate. Ce sens are să-È›i spun? Èši-am spus de atâtea ori È™i nu ai înÈ›eles, nici măcar nu ai ascultat. Când îți spuneam că nu asculÈ›i ori că nu inÈ›elegi, încercai să asculÈ›i È™i apoi îmi spuneai că nu am dreptate. Mă făceai să cred că nu are rost… că eu nu am rost, că eu nu contez. Preferam să nu mai argumentez decât să ne certăm.
ÃŽmi ziceai: ” Cum, dar nu…? Nu e aÈ™a? Nu mă contrazice!”
Da, tu trebuia să ai tot timpul dreptate, la tine este adevărul suprem! Dacă vreau să nu stârnesc monstrul din tine, prefer să-È›i spun “bine, în fine”, prefer să tac. Tu nu ai cum să pierzi, pentru tine altceva e fără sens, e încăpățânare împotriva ta, nu e un alt punct de vedere. Crezi că vreau să te contrazic pentru că nu-È›i place să accepÈ›i È™i altceva. Tu nu vrei să pierzi, dar nu-È›i dai seama că m-ai pierdut deja?
Vrei să spui că toate gândurile, toate emoțiile, toate sentimentele mele nu sunt așa cum sunt și că ar fi bine și corect să fie altceva? Poate pentru tine nu are sens, dar pentru mine e cât se poate de real. Eu știu ce trăiesc!
Fiecare gând, fiecare sentiment e acolo, înăuntrul meu, È™i am să le păstrez într-un cufăr ca pe un tezaur. Asta sunt eu! Prefer să fiu ascunsă de ochii tăi, care nu vor să vadă, de urechile tale, care nu vor să audă. Gândurile mele sunt nuanÈ›e ce păstrează vie în mine orice vibraÈ›ie. Am colorat în suflet un  curcubeu, un mozaic ce corespunde fiecărei trăiri. Nu-mi spune tu mie ce să simt, ce să gândesc, cine trebuie să fiu! Eu sunt eu! Și fiecare eu e în mine, impregnat în fiecare celulă ce se reflectă în mine È™i prin mine. Atâtea nuanÈ›e de “eu” au fost înăbuÈ™ite, când au avut curajul să iasă la lumină…
Guest post by Hope
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Întoarcere în trecut? NO WAY!
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
