Dacă mă întrebați care e cea mai mare problemă a românilor, astăzi, nu o să vă răspund că este Dragnea.
Sunt suficient de bătrân ca să știu că acum patru ani Dragnea era Ponta, iar acum optsprezece ani Ponta era Năstase, iar acum douăzeci și opt de ani Năstase era Iliescu, iar mai departe de postcomunismul primar nu vreau să merg.
Nu o să vă spun nici că este PSD-ciuma roșie. Pentru că PSD nici măcar nu este ciuma roșie. E un partid neo-conservator clasic, care dă bani publici la biserici ca la lăutari. El continuă PCR doar în propagandă, în selecția negativă a cadrelor și în mituirea maselor largi, populare. Iar Partidul nu ne-a fost dăruit de extratereștri.
Partidul e profund românesc, adună și sublimează tot ce e mai greșit în felul în care ne organizăm viața.
Iar problema, pe fond, este așa: Partidul arată astfel pentru că societatea românească (în majoritate absolută) arată astfel, iar societatea românească arată astfel pentru că îi lipsește de la bază educația.
Peste încă două decenii, vor fi active generațiile educate astăzi sub miniștri analfabeți, iar cei care vor mai trăi atunci vor personifica tot răul în Dragnea VIII, iar când vor scăpa de Dragnea VIII… Nu vor scăpa.
Pentru că Partidul nu poate emana altceva, iar societatea nu poate emana alt Partid, în absența unei educații conforme cu mileniul în curs. Dar nici lipsa cronică a educației nu e problema finală spre care vreau să vă îndrept. Ci maniheismul, împărțirea lumii noastre post-comuniste (întocmai cum a fost împărțită și cea comunistă) între alb și negru, între bine și rău, între extreme.
Trăim sub radicali și nu mai avem tărâmul de mijloc. Iar viața se întâmplă, cu toate ale ei, între alb și negru, între bine și rău, în zona infinității de nuanțe. Iar o societate devine mai îndurabilă după eforturi care o mișcă infinitezetimal din direcții multiple.
Eforturi punctuale în zone atât de mici încât românul, care vrea mereu o schimbare totală (din partea celorlalți, se înțelege), să constate mereu că nu s-a schimbat nimic, că n-ai cu cine, că partida e cu desăvârșire pierdută, că totul e degeaba, că totul e deșertăciune și tot ce poți să faci pe aceste meleaguri este să te descurci. Adică să practici o formă sau alta de fărădelege, în funcție de gradul de flexibilitate morală.
Acesta este, cred, raționamentul pe care e întemeiată România. E un raționament profund corupt, cu consecințe catastrofale care are ca rădăcină maniheismul, adică o formă de religie nereformabilă.
Bigoți ai taberelor noastre, am ars toate punțile către ceilalți și ne mirăm că nu ne unește nimic.
Urlăm fanatizați fiecare pe malul său și între noi a rămas doar prăpastia.
Nu locuim într-o țară, ci într-o ură.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Prostia omenească și prostia românească
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
