Dragă amantă,
Părerea mea e că eşti o mare neisprăvită dacă, ştiind că omul e însurat, tot te bagi ca o nenorocită în viaţa lui. Poate căsătoria lui ar mai fi avut vreo şansă de a fi reparată, dacă nu erai tu acolo să te vâri în aşternuturile omului. Zici că trebuie să fii tu fericită în primul rând. Dar la nefericirea soţiei amantului tău nu te gândeşti? Sau a copiilor? Îţi spun eu, amantul tău nu o iubeşte pe soţia lui cum crezi tu în momentele de singurătate, altfel nu ar fi putut să o mintă. Înţeleg, bărbatul e… plurigam, se duce f*te o dată, aşa cum te duci la toaletă într-o gară, când te înghesuie nevoia.
Nu petreci timp aiurea cu amanta, când ai putea să-l dedici activităţilor cu copiii, dacă nevasta e prea cicălitoare… Şi, până la urmă, ce înseamnă cicăleala? Sunt o serie de probleme care apar DOAR în momentul în care eşti căsătorit, precum facturi, rate la bănci, grădiniţe, şcoli, instalatori sau alte probleme legate de traiul ZILNIC împreună.
Bărbatul acesta nu te iubeşte nici pe tine, că altfel nu te-ar amăgi aşa… Dacă te-ar iubi, în secunda doi şi-ar părăsi nevasta şi ar sta singur, dacă tu ai refuza să te măriţi cu el, ceea ce mă îndoiesc că e cazul. Nu, bărbatul acesta se iubeşte doar pe el şi profită de naivitatea ta, vorbindu-ţi despre lucruri frumoase, căci dacă te-ar înjura sau dacă te-ar pocni, sunt sigură că i-ai arăta uşa într-o clipă şi evident că el nu asta urmăreşte…
Să le luăm pe rând. Susţii că soţia lui nu ştie că are o amantă. Sau poate că ştie. Nu există soţie pe lume care să nu simtă că în patul ei a intrat a treia persoană. Nu iau în calcul când ea însăşi are un amant. Să ştii că suferinţa pe care o provoci voit sau involuntar o vei plăti cu vârf şi îndesat aici, pe Pământ. Nu invoc pedepse divine, nu vei ajunge până acolo. Sau va fi ceva şi acolo, dar nu vei pleca dincolo până nu o să plăteşti.
Ştiu o femeie care i-a făcut un copil amantului, că nevastă-sa e stearpă. Şi ghici ce: în loc să facă nevasta cancer de sân, că deh, n-a alăptat, l-a făcut amanta şi acum are un sân mai puţin la inventar. Dar ăsta e numai un exemplu. Şi dacă mă gândesc bine, mai ştiu încă una, tot cancer la sân a făcut. Şi i-au scos, preventiv, uterul şi ovarele. Asta nu născuse. Mă rog, avea un copil dintr-o relaţie anterioară, cu amantul nu are copii, dar l-a luat pe acesta de lângă o nevasta şi doi copii. Fata lui cea mare a făcut ani de zile psihoterapie. Acum e mare, profesoară în Bucureşti, dar ghici ce? Nu-şi poate face o relaţie serioasă, nu se poate căsători, probabil că amanta şi tăticul nu au nicio vină. Şi tăticul a trântit un cancer, o formă mai uşoară, îl ţine sub control…
Şi acum un pont pentru toate amantele: niciunul, dar absolut niciunul dintre soţii care afirmă că nu se mai culcă cu nevestele lor nu spune adevărul. Vorbeam deunăzi cu o prietenă, amanta unuia însurat şi care băga mâna în foc că iubitul ei nu se mai culcă cu nevasta. Până când a rămas nevasta gravidă… Şi cum Sfânta Maria nu a fost decât una… Foarte haios!
În concluzie, îmbătatul ăsta cu apă rece al amantelor că ele nu au stricat nimic, că au găsit totul stricat în familiile pe care le-au destrămat, la mine nu ţine. Totul nu e decât un calcul al cărui rezultat converge către destrămarea unei familii şi cocoţarea în locul nevestei care „nu a ştiut să îşi ţină bărbatul acasă”. Altă sintagma care mă îngreţoşează.
Şi să nu uităm, în final, marele vinovat în această ecuaţie: bărbatul care, slab fiind, trădează căsnicia în care a intrat „de bună voie şi nesilit de nimeni”. Nu zic să rămână cu tot dinadinsul într-o relaţie pe care nu şi-o doreşte, dar să nu trădeze. Mă întreb de ce niciodată, dar niciodată, bărbatul nu se duce acasă după prima escapadă să îi marturisească asta femeii. Mai mult, caută să nu se afle sub nicio formă, Doamne-fereşte, că are o amantă. Vi se pare o atitudine curajoasă sau laşă? Dacă e o situaţie atât de normală şi care îl face fericit, de ce nu o împărtăşeşte din prima clipă consoartei? Astfel, măcar noţiunea de trădare ar dispărea cu desăvârşire.
Guest post by Ivona
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.