Nu-l credeți că nu se mai culcă cu nevasta!

12 February 2017

Dragă amantă,

Părerea mea e că eşti o mare neisprăvită dacă, ştiind că omul e însurat, tot te bagi ca o nenorocită în viaţa lui. Poate căsătoria lui ar mai fi avut vreo şansă de a fi reparată, dacă nu erai tu acolo să te vâri în aşternuturile omului. Zici că trebuie să fii tu fericită în primul rând. Dar la nefericirea soţiei amantului tău nu te gândeşti? Sau a copiilor? Îţi spun eu, amantul tău nu o iubeşte pe soţia lui cum crezi tu în momentele de singurătate, altfel nu ar fi putut să o mintă. Înţeleg, bărbatul e… plurigam, se duce f*te o dată, aşa cum te duci la toaletă într-o gară, când te înghesuie nevoia.

Nu petreci timp aiurea cu amanta, când ai putea să-l dedici activităţilor cu copiii, dacă nevasta e prea cicălitoare… Şi, până la urmă, ce înseamnă cicăleala? Sunt o serie de probleme care apar DOAR în momentul în care eşti căsătorit, precum facturi, rate la bănci, grădiniţe, şcoli, instalatori sau alte probleme legate de traiul ZILNIC împreună.

cuplu amanta

Bărbatul acesta nu te iubeşte nici pe tine, că altfel nu te-ar amăgi aşa… Dacă te-ar iubi, în secunda doi şi-ar părăsi nevasta şi ar sta singur, dacă tu ai refuza să te măriţi cu el, ceea ce mă îndoiesc că e cazul. Nu, bărbatul acesta se iubeşte doar pe el şi profită de naivitatea ta, vorbindu-ţi despre lucruri frumoase, căci dacă te-ar înjura sau dacă te-ar pocni, sunt sigură că i-ai arăta uşa într-o clipă şi evident că el nu asta urmăreşte…

Să le luăm pe rând. Susţii că soţia lui nu ştie că are o amantă. Sau poate că ştie. Nu există soţie pe lume care să nu simtă că în patul ei a intrat a treia persoană. Nu iau în calcul când ea însăşi are un amant. Să ştii că suferinţa pe care o provoci voit sau involuntar o vei plăti cu vârf şi îndesat aici, pe Pământ. Nu invoc pedepse divine, nu vei ajunge până acolo. Sau va fi ceva şi acolo, dar nu vei pleca dincolo până nu o să plăteşti.

Ştiu o femeie care i-a făcut un copil amantului, că nevastă-sa e stearpă. Şi ghici ce: în loc să facă nevasta cancer de sân, că deh, n-a alăptat, l-a făcut amanta şi acum are un sân mai puţin la inventar. Dar ăsta e numai un exemplu. Şi dacă mă gândesc bine, mai ştiu încă una, tot cancer la sân a făcut. Şi i-au scos, preventiv, uterul şi ovarele. Asta nu născuse. Mă rog, avea un copil dintr-o relaţie anterioară, cu amantul nu are copii, dar l-a luat pe acesta de lângă o nevasta şi doi copii. Fata lui cea mare a făcut ani de zile psihoterapie. Acum e mare, profesoară în Bucureşti, dar ghici ce? Nu-şi poate face o relaţie serioasă, nu se poate căsători, probabil că amanta şi tăticul nu au nicio vină. Şi tăticul a trântit un cancer, o formă mai uşoară, îl ţine sub control…

Şi acum un pont pentru toate amantele: niciunul, dar absolut niciunul dintre soţii care afirmă că nu se mai culcă cu nevestele lor nu spune adevărul. Vorbeam deunăzi cu o prietenă, amanta unuia însurat şi care băga mâna în foc că iubitul ei nu se mai culcă cu nevasta. Până când a rămas nevasta gravidă… Şi cum Sfânta Maria nu a fost decât una… Foarte haios!

În concluzie, îmbătatul ăsta cu apă rece al amantelor că ele nu au stricat nimic, că au găsit totul stricat în familiile pe care le-au destrămat, la mine nu ţine. Totul nu e decât un calcul al cărui rezultat converge către destrămarea unei familii şi cocoţarea în locul nevestei care „nu a ştiut să îşi ţină bărbatul acasă”. Altă sintagma care mă îngreţoşează.

Şi să nu uităm, în final, marele vinovat în această ecuaţie: bărbatul care, slab fiind, trădează căsnicia în care a intrat „de bună voie şi nesilit de nimeni”. Nu zic să rămână cu tot dinadinsul într-o relaţie pe care nu şi-o doreşte, dar să nu trădeze. Mă întreb de ce niciodată, dar niciodată, bărbatul nu se duce acasă după prima escapadă să îi marturisească asta femeii. Mai mult, caută să nu se afle sub nicio formă, Doamne-fereşte, că are o amantă. Vi se pare o atitudine curajoasă sau laşă? Dacă e o situaţie atât de normală şi care îl face fericit, de ce nu o împărtăşeşte din prima clipă consoartei? Astfel, măcar noţiunea de trădare ar dispărea cu desăvârşire.

Guest post by Ivona

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Soacră-mea

Pisica neagră-i vinovată!

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Valentina / 5 February 2019 20:16

    V-am dat un sfat in 10.2017 si voi nu m-ati ascultat.Intr-o cusca,intr-un ring nu ati lasat amantele cu nevestele impreuna si v-a batut Mircea Badea la rating.

    Reply
  2. Jaqueline / 17 October 2017 14:27

    Ni se inoculeaza de mici ideea cu “familia, celula de baza a societatii”. Personal, cred ca nu suntem facuti sa traim in cuplu. Ne nastem singuri si tot singuri murim! Casatoria este o conventie sociala, un contract, o alianta pe care doua persoane o fac de buna voie, constient si asumat, din motive (interese) care, la vremea respectiva ii fac sa creada ca le va fi mai bine casatoriti. Oricare parte contractuala se poate razgandi pe parcurs si poate dori anularea contractului. Este dreptul lui/ei, la fel cum e dreptul lui/ei sa nu dea explicatii “de ce doreste acest lucru”. Faptul ca posezi un contract de casatorie cu cineva nu-ti ofera nici o garantie ca vei fi singura beneficiara a iubirii lui, a orgasmelor prelungite pe care stie el sa le produca sau ca isi va petrece timpul 24 din 24 numai cu tine. Cum nici pentru el nu e o garantie ca nu vei desface picioarele pentru alt barbat. Asa cum a spus si Ramona, un om nu poate poseda un alt om iar actul de casatorie nu e act de proprietate!

    Reply
  3. Mary / 16 October 2017 22:53

    Apropos , Miriam, esti cea cu operatia de cancer de san? Ai ceva sa ne marturisesti?

    Reply
  4. Mary / 16 October 2017 22:51

    Si ce te-ai gandit tu, draga Miriam, sa consolezi bietii barbati umiliti, hai ca esti patetica. Probabil ca sotiile cu comportament “execrabil” nu te faceau decat sa te simti geloasa pe ele ca aveau probabil un sot cu care l-ai fi inselat cu draga inima pe al tau, daca ti s-ar fi ivit ocazia…Lasa-ne

    Reply
    • Miriam / 17 October 2017 8:15

      Măi Mary cum să te simți tu așa ofensata de comentariul meu..decat dacă nu ai face parte din genul descris de mine…nu consolez pe nimeni..nu mi e milă ..consider ca și merita soarta atata timp cat ii convine acea situatie..dar nu m ar mira daca ar lua atitudine …si cum as putea fi geloasă pe un caracter de golancă și țărancă …mai bine tăceai ..am descris o realitate intălnită probabil de oricine ..sigurul lucru care mă deranjează este umilința publică ..de ambele părti..patetico ..

      Reply
  5. Miriam / 16 October 2017 22:25

    Femeie si soție fiind …Am intalnit in viata mea niște specimene de soții …cu un caracter infect incat nu pierdeau niciodata ocazia de a se da ceea ce nu sunt si se purtau execrabil cu partenerii …asa ca nu m ar mira sa fugă mancand pamantul ..nu pentru asta ne am nascut ..sa fim umiliți …asa ca nu mă impresionează genul acesta de articole..din contră..imi provoaca scărbă ..niște frustrate de propria rautate…dupa ce pleaca sclavul inventează povesti unde ea este doar o victima …nu exista asa ceva ..mor tineri si copii nevinovati de boli necrutatoare fara sa fi gresit cineva cu ceva …un bluff de doi bani..

    Reply
  6. nico / 12 June 2017 18:45

    Mai Ivona, unicul vinovat pentru povestile cu deznodamant ca cel despre care ne povestesti tu este sotul, ala care tradeaza!
    Amanta nu are nicio vina, ea apare si face rau doar pentru ca nesimtitul care inseala permite acest lucru. Daca nesimtitul respectiv ar avea constiinta si respect, ar putea sa umble femeile incolonate in pasarica goala si sa nu ii pese de priveliste pentru ca…are una acasa si culmea o si iubeste, sa nu mai zic de respect si de promisiuni “pana cand moartea ii va desparti”! Amanta aia e o straina, cati dintre voi suferiti pentru un necunoscut incat sa renuntati la voi si la propria existenta sau confort pt un strain? In schimb sotul tradator stie prea bine cui ii face rau si cine sufera din toata treaba asta si totusi o face…! Sotiilor care ati fost inselate, nu va mai imbatati cu apa rece, sotii vostri nu pleaca de langa voi pt ca exista nenorocita de amanta, pleaca pentru ca asa sunt ei, pentru ca atat valorati pentru ei, pentru ca atat considera ca ati meritat! Niciun barbat nu a fost luat cu forta de langa sotie, a plecat singur totdeauna!
    Ce se intampla in mintea barbatului care ajunge sa isi insele sotia nu vom stii noi femeile poate niciodata. Interesant ar fi sa apara totusi un barbat trecut prin experienta asta, suficient de sincer incat sa ne povesteasca si noua ce anume l-a condus catre o relatie extraconjugala si ce anume simtea in astfel de momente.

    Reply
  7. ella / 12 May 2017 18:55

    Dulce polemica si patimasa, Ramona atinge adevaruri universal valabile, totusi prea multa patima si orgoliu, l-as parafraza pe Einstein”totul e relativ” exista aici o bucla ce intretine razbelul sexist inca sute de ani poate…fiecare parte, are partea lui de vina, caci nu e asa? ca sa existe o greseala e nevoie de cel putin doi.E complicat si poate tocmai asta intregeste un soi de farmec amarui, Ramona care a fost in ambele situatii stie mai bine, in fapt stie oricine, caci fructul interzis e mai dulce, si cred eu ca fiecare isi doreste la un moment dat sa-l guste, barbat sau femeie,nu conteaza(femeia uneori e ipocrita) prea ades se da vina pe barbat, este foarte greu de inteles si de educat si femeia, caci si ea in momentul cand naste un copil isi cam uita barbatul cu care l-a conceput si se focuseaza in totalitate pe mica odrasla, e momentul cand el fuge la amanta satul sa-si astepte randul dupa cel mic, dupa mine e o greseala capitala pe care femeile o fac.Pe de alta parte dincolo de liberul arbitru, caracter si personalitate, exista instincte ca si dovada stiintifica asupra speciei umane ca NU suntem monogami.Asa incat luand in considerare o multime de aspecte, si factori ce mai tin de chimia momentului,de iubiri neconsumate de distante, de prejudecati, se poate ajunge cu usurinta intr-o situatie asemanatoare.Problema este cum avem capacitatea de a gestiona ce la un moment dat am facut gresit,cum gestionam ura si patima, dorinta de razbunare care ne inunda in acele momente.Eu vad mult mai degradant o nevasta care desi sufera arunca blesteme, ura si razbunari asupra tuturor, inclusiv asupra ei, creind acea realitate de care vorbea Ramona, materializata in cancere, accidente, si tot felul de situatii asemanatoare.Ar fi necesar sa invatam o lectie , si anume ca in viata nu exista garantie pentru nimic, si sa avem mereu sufletele pregatite ca suntem expusi in permanenta unei lumi care e asa cum e.Astfel incat sa avem intelepciunea si rabdarea unui liber arbitru pornit si din ratiune dar si din iubire.Nu poti sterge intr-o secunda iubirea fata de sotul/sotia ta, pentru ca aflii ca te-a inselat, dupa mine rolul acestuia e cel mai delicat, el are in mana toate armele, el/ea va distruge, va ameliora, sau chiar va construii cu intelegere. Pe de alta parte este clar ca fiecare vrem sa ne implinim sufletul si trupul cat mai frumos cu putinta, ne dorim iubire, si cand simtim ca acasa nu avem acea implinire, fugim sa luam o gura de aer pe unde apuca fiecare.Ideal ar fi sa ramanem din toate situatiile acestea cu ceva frumos daca se poate, cu trairi sincere, si cu stima de sine ridicata, caci in rest timpul va sterge aproape tot, si totul e relativ !

    Reply
  8. ally / 6 March 2017 21:21

    Atunci cand apare a treia persoana in cuplu, nu este doar vina celui ce inseala. A ajuns sa insele pentru ca nu se mai regaseste in relatia actuala, iar femeie, respectiv sotia, care nu este constienta ca l-a impins in bratele alteia, in loc sa acuze si sa se victimizeze, ar face bine sa vada cauza indifelitatii, si daca mai are pentru ce lupta. Daca ” tot la tine se intoarce”, inseamna ca esti un fel de statie RATP, si conditia ta este foarte limitata. Sa fii cu cineva la bine si la rau, toatra viata, este o provocare, pentru ca , la un moment dat apare rutina, iar daca, tu ca femeie, vezi ca barbatul nu te mai atinge de luni de zile, si consideri asta normal, atunci sa nu plangi cand o sa-l vezi in bratele alteia. Multe femei leapada feminitatea dupa cativa ani de casnicie, sau mai ales dupa aparitia primului copil. Barbatul trebuie sa te gaseasca atragatoare, si sa nu il neglijezi, sau sa iti descarci frustrarile, nervii pe el. Nu trebuie sa incetezi sa fii femeia care l-a facut sa te aleaga pe tine. Monogamia nu prea exista. Si daca l-am gasit pe acel ” the one”, trebuie sa facem eforturi pentru relatie, sa o mentinem vie. Nimeni nu pleaca de acasa pentru ca ii era prea bine.

    Reply
  9. Ivona / 16 February 2017 9:46

    Buna ziua, va rog sa publicati urmatorul drept la replica

    Opa! Dar ce avem noi aicea? O amanta suparata ca s-a gasit cineva in sfarsit care sa puna punctul pe “i”. O sa iti spun de la inceput cine NU sunt. Nu sunt un fanatic religios. Nici n-am cum, am primit o educatie atee in comunism. In rest, pot fi oricine, un barbat suparat pe nevasta si amanta, pot fi o femeie singura sau maritata, sau, astazi pot fi sotia inselata a amantului tau, daca asta te face sa te simti mai bine! Si mai sunt o persoana care, prin forta lucrurilor, intr-o perioada foarte lunga de timp a aflat mult, foarte multe povesti , dar si deznodamantul lor. Cum bine ai intuit, acest articol s-a constituit intr-un raspuns al unor comentarii facute de tine la diverse articole de pe aici, cat de fericita esti cu amantul care-si inseala sotia (pe care, de altfel o iubeste?) de doi ani , cu tine si cat de mult timp petreceti voi doi, in conditiile in care sustii ca stii ce inseamna tradarea si ca te-ai aflat de ambele parti ale baricadei.
    Ce te-a deranjat cel mai tare a fost amenintarea cu anumite boli pe care le fac anumite “specii subumane”, caracterizarea ta, nu a mea. Eu pot sa spun doar ca mai stiu si alte povesti, care s-au terminat cu accidente, cu nenorociri, nu doar cu boli,dar nu le mai detaliez aici, deoarece am vazut ca au generat destul de multa revolta de partea unora situati se “cealalta parte a baricadei”. Pot doar sa iti spun, asa , pentru ” linistea ” ta, ca profesoara cu care am facut cursul de genetica acum muuult timp in urma ( a si murit, fie-i tarana usoara) incepea cu pledoaria “Dumnezeu nu bate cu bota”. Ci cu genetica. Pe scurt, atunci cand facem o eroare, si aici ma refer la orice actiune a noastra care produce suferinta altor semeni: crima, viol, incest, falimentul altor persoane, distrugerea unor familii, la nivelul genomului se produc mutatii care ne vor afecta pe noi sau pe descendentii nostri, indiferent daca suntem barbati sau femei. Totul nu se petrece insa imediat, ci in timp, uneori mai devreme, alteori mai tarziu, alteori pot apare probleme la copii sau nepoti, nu neaparat la cei care au facut faradelegile respective. Depinde foarte mult de gena la nivelul careia s-a produs mutatia, daca e dominanta sau recesiva, etc. Repeta acest lucru la inceputul fiecarui curs, dar sincer, nu am intrebat-o pe ce se bazeaza, ca nu m-a interesat prea mult genetica. Dar mi-a ramas intiparit in minte, si, peste ani, lucrurile par sa se lege. Acum, eu am dat exemplul un caz particular, si nu toate nenorocirile enumerate mai sus, fiindca asa mi s-a parut normal in contextul dat. In concluzie, totul tine de liberul nostru arbitru. Si de asumare a faptelor noastre. Si , daca tot te pasioneaza psihanaliza, iti recomand sa citesti despre liberul arbitru in Amurgul Idolilor al lui Nietzche, care e mai mult despre filozofie…dar are si referiri la liberul arbitru. Liberul arbitru iti ofera oportunitatea sa iei niste decizii, pe care apoi moralitatea personala te calauzeste daca sa le urmezi sau nu. Dar aici intru in probleme de moralitate si e extrem de mult de discutat si pe teme asta (who am I to judge?). Voi face un articol separat poate. Acum, indiferent de deciziile pe care le iei in viata, trebuie sa ti le asumi. In esenta, in primul articol pe care l-am scris e vorba despre ASUMARE. Deoarece evenimentele care vor deriva din actiunile noastre se vor intampla indiferent daca vreau eu acest lucru sau daca tu nu il vrei. Doar ca atunci cand vor aparea, nu e cazul sa ne punem prea multe intrebari, probabil ca cateva persoane vor avea un sentiment de “deja-vu”.Cu certitudine precizarile pe care le-am adus nu te vor multumi, le vei considera cel putin momentan baliverne in final imi cer scuze daca primul articol a fost cam dur sau prea cinic ,dar pana la urma asa e viata, insa modul in care esti perceput aflandu-te in “acea” parte a baricadei tine tot de asumare (comentariu Narnia :”anumite lichele ale societatii”). Iar partea de care te afli a baricadei depinde tot de liberul nostru arbitru +moralitate.

    Reply
    • Ramona / 16 February 2017 11:12

      Ivona, în primul rând vreau să știi că eu nu sunt Ramona Sandrina, cea care a scris articolul inițial la care tu faci referire și care se poate accesa din articolul tău (există link către el, așa m-am prins și eu de confuzia pe care o faci). Coincidența face să mă numesc tot Ramona. Dacă nu mă crezi, scrie-i Doamnei Mihaela Cârlan și sunt convinsă că te va lămuri că nu sunt Ramona Sandrina. Deci, nu sunt direct implicată, nu m-am simțit atacată în amorul propriu și NU sunt amantă.
      Și acum să-ți explic mai pe larg, căci ai dreptate în privința inscripționării genetice a generațiilor viitoare. De asemenea, realitatea o creezi prin gândurile tale, prin mintea ta, ceea ce gândești acum, fie pozitiv, fie negativ influențează covârșitor realitatea viitoare. Și după cum știm cu toții, proverbul După plată, și răsplată se cam adeverește, chiar dacă nu în viața asta. E vorba de karma. Nu voi contesta în veci legea cauzei și a efectului, sunt prea mică și fără de putere să contest una dintre principalele legi ale Universului. Am scris că mi s-a făcut silă pentru că părea că te bucuri de poveștile dramatice întâmplate amantelor, nu că n-aș știi că nu lucreză karma !! Și lucreză fără greș, am văzut pe pielea mea ! Și când am făcut bine, și când nu m-am priceput să fac mai bine.
      Da, am fost și amantă și nevastă. Când am fost nevastă, am părăsit omul respectiv care m-a șantajat emoțional și financiar. Și care mă înșela fără nicio jenă sub nasul meu. Un om de nimic. Apoi, am fost amantă. L-am părăsit sau mai degrabă am preferat s-o încheiem pentru că mi-am dat seama că a fost doar o aventură mai lungă, nu neapărat că nu m-a iubit, ci pentru că moralitatea și simțul datoriei lui a triumfat. Și pentru că își iubește soția, cu toate imperfecțiunile ei. Am considerat că misiunea mea atunci s-a încheiat. I-am fost necesară spre a se revalida, relația cu soția a devenit mai bună ulterior. Mi-a fost necesar pentru că am învățat anumite lecții importante. Suntem prieteni și acum, confidenți, ne iubim sufletește, ne respectăm, îi dau sfaturi în unele situații cu soția, să o înțeleagă mai bine. E o iubire diferită față de cea de cuplu, nu e posesivă. Nu mă interesează ce părere ai despre asta, îți spun faptele.
      De ce mi s-a întâmplat să fiu până acum o vreme într-un hățiș emoțional și să mă agăț de oameni nepotriviți sau mai bine spus de ce am atras în viața mea genul ăsta de oameni ? Din cauza traumelor din copilărie, pe care le-am rezolvat la psihoterapie. Când nu știi ce ți se întâmplă și de ce ți se întâmplă anumite stuații de viață, e dificil să te oprești, mergi din inerție. Am fost, din păcate fără să vreau. impregnată cu anumite mesaje subconștiente de la mama mea, ce a avut la rândul ei un trecut greu. Profunzimea a ceea ce trăim nu o vedem imediat. Și suntem chiar dintre cei aleși dacă o vedem și mai târziu. Ceea ce spun nu este disculpare, este o realitate asumată și vindecată de trecut.
      Efectul karmei, cum spuneam, l-am văzut pe pielea mea. Nu ți-am răspuns nici pentru a mă lăuda, nici pentru a mă plânge. In parte am receptat foarte bine dreptul tău la replică și sunt de acord cu el. Nu vorbesc de fanatism religios. nu e cazul aici.
      Fiecare își alege (apropo de liberul arbitru) viața pe care o duce și nimeni nu are dreptul să arunce piatra. Și e responsabil pentru ceeace trăiește, își asumă și bunele, și relele. Nu e problematica altuia că tu sau eu sau oricare nu își asumă sau e într-o stare de negare.
      Poate ai fost prea virulentă în articolul inițial. Reține, nu sunt de partea nimănui, nici a amantelor, nici a nevestelor. Dacă ți-e dat să trăiești niște lecții – trădare, neiubire, dezonoare, abandon, respingere – le vei trăi din orice ipostază, fie amantă, fie nevastă (înșelată), fie soț infidel. Eu cred că lecțiile de viață pe care fiecare le are de asimilat în viața asta, deși nu toți reușesc, nu țin de statutul social avut la un moment dat, nici de avere, nici de personalitate. Toți avem un chin interior, un zbucium sufletesc și fiecare consideră că al lui e mai mare, pentru că e al lui.
      Am scris cuiva despre trădare, ca fiind parte din natura umană. N-am vrut să jignesc pe nimeni, n-am vrut să par infatuată, ori că le știu eu pe toate. Că mai am multe de experimentat. Însă lumea a părut a nu fi de acord cu argumentația mea că nu suntem o lume de oameni ideali și că trădarea a existat și va exista, indiferent de dorința noastră. Probabil că le place autoamăgirea și le vine greu să accepte legea firii. Căci, dragă Ivona, suntem neputincioși și nu suntem poleiți cu aur din soare, oricât am vrea să fie așa, nu suntem ce părem a fi sau ce ne-am dori. Suntem cum suntem. LIMITAȚI. Și cel mai des, bărbații sunt neputincioși și lași, nu toți, ci destui. Se știe baza de funcționare a amantlâcului, n-am inventat eu roata. Aceea că el, soțul, vrea cu curul în două luntre, 2 în 1, și colo, și dincolo. Și o vreme e fericit. Până e obligat să aleagă și-i vine al naibii de greu. Și nevasta și amanta și-l dispută pentru că se consideră în drept, aia cu patalamaua, ailaltă cu “iubirea”.
      Ar fi bine dacă ne-am vindeca de naivitate și dezamăgire. Dar până să ne vindecăm de ele, le trăim din toți rărunchii. Depinde de noi (iarași liberul arbitru) dacă rămânem căzuți în genunchi sau ne ridicăm mai falnici.

      Reply
      • Razvan / 17 October 2017 12:49

        “Apoi, am fost amantă. L-am părăsit sau mai degrabă am preferat s-o încheiem pentru că mi-am dat seama că a fost doar o aventură mai lungă, nu neapărat că nu m-a iubit, ci pentru că moralitatea și simțul datoriei lui a triumfat. Și pentru că își iubește soția, cu toate imperfecțiunile ei. Am considerat că misiunea mea atunci s-a încheiat. I-am fost necesară spre a se revalida, relația cu soția a devenit mai bună ulterior.”

        1.Te-a folosit. (chiar ai folosit cuvintele deci accepti aceasta afirmatie) Asta nu implica afectiune decat pentur propria persoana.
        2. Isi iubeste sotia. acesta este fals. iubeste notiunea de sotie nu persoana respectiva. Daca o iubea o respecta. Si implicit nu o mintea zi de zi cand era cu tine.
        3. relatia a devenit mai buna nu datorita tie ci datorita faptului ca vanitatea lui a decis ca trebuie sa cucereasca si aceasta reduta.

        Vanitatea, acest dulce pacat primar….
        E bine sa te crezi ca esti importanta. In realitatea esti un reazam emotional pentru un egoist.

  10. Ivona / 13 February 2017 12:37

    Da. Deci va rog sa publicati comentariul pe care l-am facut ieri, cu privire la acest articol, dar ca si comentariu, cum a fost el conceput., nu ca articol de sone statator, caci nu intelege lumea ce am vrut sa zic si se inflameaza degeaba.
    Ulterior voi veni si cu alte precizari, caci din pacate la textul pe care deja l-ati publicat si care are peste 600 de aprecieri pe facebook, eu l-am considerat un raspuns, nu un articol si de aceea eu am inceput cu finalul, cu concluziile, si nu cu inceputul. Va multumesc anticipat

    Reply
  11. Elena / 12 February 2017 18:48

    Lasand deoparte pedepsele pe pamant sau in cer , lucrurile cam asa stau . Daca cineva e nefericit in casnicie ar fi normal sa-si rezolve problema ( divort , separare de casa etc ) dupa care n-are decat sa isi ia amant( a) sau iubit(a) sau ce vrea . Minciuna si tradarea sunt oribile si pentru cel tradat si pentru cel/ cea de care tradatorul se foloseste .

    Reply
  12. Liviu / 12 February 2017 16:57

    Vina exclusiva pentru gasirea unei amante ii apartine sotiei. Cind “doamna” sufera de migrene cu repetitie, dureri bizare de aia sau ailalta, oboseli subite, si alte delicii inexplicabile servite sotului – cum ar fi mersul la culcare de la 8 cu sforaieli, sau statul la un film timpit pina la doua noaptea, voi la ce va asteptati? Nici un barbat nu cauta alternative daca are un minim de atentie acasa. Nu sintem roboti programabili, avem si noi nervii nostri!

    Reply
  13. Ramona / 12 February 2017 15:40

    Opa ! Dar ce avem noi aicea ? O soție supărată pe propria-i viață care îi scrie cu năduf amantei că e o neisprăvită și o nenorocită că se bagă în patul ei (și al soțului, desigur). Fată dragă, tare mi-e milă de tine ! Nimeni nu aparține nimănui, nici prin acte semnate la starea civilă, nici prin jurământul în fața lui Dumnezeu. Dacă aia e naivă că-i crede lui balivernele, tu ești de 2xnaivă (permite-mi acest eufemism) crezând că mai poate exista încredere, respect și loialitate în instituția căsătoriei cu un asemenea soț, indiferent că se mai culcă cu tine sau nu. Astea sunt povești. Iar dezvăluirile despre cancerele făcute de amante pentru că au “furat” soții unor femei de treabă ca tine….mi-e și silă de ceea ce am citit. Păi pe principiul ăsta ar însemna că numai o anumită categorie subumană, (cum este și amantă, nu ?), ar trebui să facă o boală. Cât despre pedeapsă, nu e nimeni fără de păcat să arunce piatra. Ai grijă, de multe ori piatra se întoarce tot la cel care a aruncat-o ! Bucurându-te de necazul altuia, ca și când destinul ar fi răzbunat toate soțiile înșelate din lumea asta, se cheamă răutate crasă și este tot împotriva legilor firii și a rânduirii lui Dumnezeu.
    Cine a făcut la viața lui puțină psihanaliză cunoaște că felul în care ai redactat acest articol vorbește mai mult despre tine decât despre cea căreia i te adresezi. Și nu de bine !

    Reply
    • Narnia / 12 February 2017 16:17

      Da, curata ineptie asta cu “platesti cu varf si indesat” si cu a facut cancer amanta/sotul infidel. Tu ca sotie poti sa nu ai habar ca boul tau sot te inseala.. si prin urmare n ai ce masuri sa iei. Amantele vor fi intotdeauna, pentru ca barbatii insurati sunt mai apetisanti pentru anumite lichele ale societatii si asta-i viata. Problema o vad un pic la barbati.. ca nu sunt sinceri cu nimeni si vor sa aiba si amanta, si sotie. In fine, asta e viata, ivona pisi.. nu e amanta de vina, ci faptul ca “barbatii este toti porci”! Trust me! P.S. Daca ivona e sotia inselata, ramona e clar amanta (am facut eu o deductie logica acum in urma analizei de text) 😉

      Reply
      • Ramona / 12 February 2017 19:56

        Ai făcut o deducție logică proastă și superficială. Ți-aș sugera să mai vorbești despre subiect când vei fi trăit de ambele părți ale baricadei, să ai privirea de ansamblu, e mai sănătos așa. Valabil și pentru autoarea textului. Nu ști cum se întoarce viața și poate vei ajunge Licheaua de care pomeneai. “Bărbații este toți porci ?” Poate ăia pe care i-ai întâlnit tu și nu cred că i-ai întâlnit pe toți cei 4.145..985.630 de pe planetă. Și ție atât îți voi răspunde, ține de igiena mea mentală.

      • C_opac / 14 February 2017 12:36

        Ramona, te citesc de ceva vreme și îmi place cum gândești! Nu te voi contrazice în niciun fel, țin doar să spun: trădarea nu are scuză! Dacă bărbatul/femeia doresc să se lanseze în amantlâcuri, corect este, după părerea mea, să informeze toate părțile adverse: soț/soție/amant/amantă! Nu poți să reziști dacă nu atingi pielea celui care te tentează (altul/alta decât relația oficială), bun, te apuci și-o faci! Dar n-o faci sub brusturi, în speranța că toana/pasiunea/iubirea/lăbăreala pot trece neobservate! Nu! Te duci fain-frumos la partener, îi spui ce intenționezi, o faci și îți asumi totul! Dacă trădatul îl primește înapoi pe trădător, dacă și trădătorul dorește asta, știu de ce o fac! Atunci toate lucrurile se uniformizează, nimeni n-a trădat, nimeni nu este trădat! Zic. ”Trădare să fie, dar să știm și noi”. 🙂 Trădarea domestică, concluzionez eu, nu are scuză! {Admit, însă, trădarea pentru idealuri naționale!} Salt pălăria și mă înclin! 🙂

      • Ramona / 14 February 2017 22:00

        C_opac, mulțumesc pentru opinie ! Trădarea – trebuie să o recunoaștem cât putem de obiectiv – face parte din spectrul naturii umane. Deși nici eu nu sunt de acord cu ea și am simțit-o pe propria-mi piele de multe ori și sub mai multe aspecte, nu doar cel sentimental, sub imperiul acestor experiențe de viață marcante deci, am să afirm că trădarea nu are scuză doar într-o lume plină de oameni și situații ideale. Cum nu suntem perfecți, ideali, nemaipomeniți, întotdeauna se va găsi scuza potrivită.
        PS Mulțumesc pt. aprecieri.

  14. Ema / 12 February 2017 13:06

    Parerea mea e ca sotia e vinovata pentru ca sotul ei are amanta.Dragoste cu sila nu se poate.Iar daca isi continua casatoria “straini sub acelasi acoperis” o face din inertie, din cauza copiilor, nu pentru ca ar mai avea sentimente pentru sotie. Daca sotia ar avea mai multa demnitate si s-ar respecta mai mult, si-ar lua viata in maini,ar divorta si si-ar reface viata cu altul care ar iubi-o cu adevarat- daca ea ar merita sa fie iubita,desigur!:)

    Reply
    • Narnia / 12 February 2017 16:22

      Eu cred ca poate sotia nu stie de existenta amantei. Stii cum sunt barbatii ca niste copii si vor si masinuta si avionul. Dar in cazul in care sotia afla, da, ar fi cel mai indicat sa isi ia talpasita din acea relatie. Mai e si cazul in care sotia este abuzata psihic/fizic si este dependenta de abuzatorul ei si crede ca nu exista viata fara el, si atunci iesirea din acea relatie este foarte dificila. Depinde.. sunt cazuri si cazuri

      Reply
  15. Elena / 12 February 2017 12:39

    Super tare si foarte adevarat…bravo!

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro