Ce simplu își justifică unii dintre noi adulterul. Femei sau bărbați, nu contează. „Partenerul nu mai corespunde”, „Eu dau totul și nu primesc nimic în schimb”, „Nu răspunde la fel iubirii mele”, „Nu oferă fără să aștepte nimic în schimb, așa cum fac eu” – păi, stai nițel, cum adică „cum faci tu”?, că tocmai erai nemulțumit/ă că nu primești nimic în schimb, așa, ca în orice tranzacție comercială.
Undeva, în forul interior al celui/celei care înșală, există îndoieli cu privire la alegerea făcută în afara căsniciei, așa că a căuta o vină externă (un țap ispășitor, mai bine spus) este, desigur, cel mai la îndemână mod de apărare și de adormire a nesuferitei conștiințe sau măcar a acelor regrete care se tot încăpățânează să se ițească din spatele noi achiziții. Iar dacă nici regretele nu sunt prea consistente, atunci frica de a păți, cândva la fel, frica de a fi în locul celuilalt (karma nu doarme!) și de a suferi cât suferă ea/el tot îți trimite fiori reci pe spinare și nu te lasă să dormi prea confortabil. Deci, e clar, vina trebuie plasată urgent și obligatoriu altcuiva.
În realitate însă, nu există justificare validă, ci doar pretexte tip „detergent obișnuit”, căci nu sunt capabile nicicum să șteargă petele pe care o relație extraconjugală le lasă peste tot, atât în intimitate, cât și în societate. Și nu zic cu asta că dacă o relație nu merge, trebuie continuată cu orice preț doar pentru că a fost „pecetluită” cu un certificat de căsătorie. Deloc.
În primul rând, adevărata pecete este dată de sentimente, promisiuni, respect. În al doilea rând, nu înțeleg de ce unora le place „aglomerația”. Nu e mai simplu ca mai întâi să închei relația “defectă” și apoi să o iei de la capăt? Mai simplu, mai curat, mai corect pentru toată lumea. Dar și mai puțin incitant, mai puțin misterios, fără aură de fruct oprit, fără adrenalină. Totuși, să nu uităm că e nevoie de un par de cojones să ieși din zona călduță a relației care nu te mai împlinește, dar te hrănește, nu te mai satisface, dar îți asigură spatele, nu te mai flatează, dar e cea mai bună manta de vreme rea…
Guest post by Anays M.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
