Nu infidelitatea e cea mai grea încercare

15 April 2015

Bordaș IoanaSă ne fi văzut cum stăteam amândoi pierduți… fiecare cu telefonul și gândurile lui. Era imaginea unor seri care se repetau obsesiv.

– Auzi… dacă nu ne înșelăm și nu ne scoatem ochii înseamnă că încă mai suntem fericiți împreună?

Nici măcar nu m-a auzit. Zâmbea din când în când. Nu mie. Sunetului tâmpit produs de una dintre aplicațiile telefonului.

– Ce naiba mai căutăm aici? Ne-am fi mutat cu totul unul în viața celuilalt la început. Ne-am încurajat. Ne-am promis. Am construit cu dragoste un drum pe care am crezut că vom merge mereu împreună. Știi de când nu mai sunt fericită? De când ai uitat să mă mângâi. De când ai uitat să-mi spui că încă mă iubești, convins că știu deja asta. Nu am vrut flori în fiecare zi, nu sunt nici naivă, nici cretină. Am vrut să fii omul meu. Să fim mereu acolo, unul pentru celălalt.

Așa se pierd oamenii. Uneori din prea mult, alteori din prea puțin.

Nu infidelitatea e cel mai greu lucru care poate încerca un cuplu. Abandonul emoțional. Când unul se oprește, celălalt e dator să-i dea brânci, să-l resusciteze, să-l aducă înapoi. Așa am crezut mereu. Și am iubit un timp pentru amândoi. Am respirat pentru amândoi. Am visat pentru amândoi. Apoi am obosit. Tipic.

cuplu 2

Cu fiecare zi în care ne-am purtat ca doi străini, zidul dintre noi s-a înălțat pe nesimțite. În loc să îl dărâmăm și să construim în locul lui o poveste de dragoste, l-am consolidat cu ignoranță.

E așa de greu când vrei să pleci și simți cum îți atârnă de glezne toate promisiunile. Dar… între o nefericire sigură și o fericire incertă aleg să-mi strâng pozele și să plec.

Ce ironie! Împachetez. Aceleași valize. Aceleași lucruri. Doar lacrimile, alea au altă culoare.

E ca și cum aș fi nevoită să învăț să respir din nou. Singură. Știi câtă rezonanță are cuvântul ăsta când ești pe picior de plecare?

Ce fraieri! Am fi putut să ne iubim până la final, dar am ales să construim ziduri…

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Georgia O’Keeffe: “Pictura mea este ceea ce trebuie să dau înapoi lumii pentru ceea ce lumea îmi dă mie”

Ziua în care am divorțat de mama

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Mihaela / 12 July 2023 14:25

    La întâmplare am citit astăzi povestea ta. Și seama a atat de mult cu ce trăiesc eu de 3 săptămâni. Sper că tu ești bine acum și sper sa fiu și eu bine ….cândva.

    Reply
  2. Buny / 18 April 2015 10:50

    Dacă eu pot împărtăși experiența mea de o relație de 14 ani, care a început imediat după facultate. totul a fost super frumos și intens, am realizat aproape tot ceea ce ne-am propus. Până în ultima zi am fost bine împreună, dar scânteia dispărut.
    am fost ca frații, dar uneori m-am întors târziu de la locul de muncă și, atunci când ea m-a întrebat dacă aș vrea să margem la o plimbare împreună, i-am răspuns “Nu acum sunt prea obosit”
    Știa asta de ani, dar m-am gândit: suntem bine, suntem sănătoși, frumoasă casă, familie, prieteni, munca, vacanțe … trebuie sa se bucure de moment
    Am vrut să îmbunătățească, ea a fost cel mai important pentru mine, tot ce am avut a fost al ei
    dar nu a fost de ajuns, ea a făcut bagajele ei și ma lăsat în pace
    Acum știu nou fată, este ca relatia precedent, distracție, mare dorinta, pasiune, vise … asta este ceea ce ea a vrut! și am și eu bucura, pot face chiar o altă persoană are scânteie
    de ce nu am realizat până acum? de ce nu au înțeles? de ce este acum atât de ușor pentru mine să fac toate astea?
    pereți nu există, ele sunt imaginare. noi trebuie să facem un efort de a menține legături împreună. este mult mai frumoasa menține relația vie, pentru a începe o relație de la zero, în viitor, ar putea ajunge la un punct similar. nu este ușor, dar este mult mai greu pentru a vedea cum dragostea vietii tale dispare din viata ta si va trebui să se întoarcă la origine

    Reply
  3. Razvan / 16 April 2015 16:44

    Asta este una din transformarile alea multe pe care le are viata in doi. Nu exista mereu mangaieri si tandreturi. Nu este abandon emotional. Mai sunt momente in care nu ai chef de nimeni. Vrei sa fii singur cu gandurile tale. Tie ti-e dor de emotiile unei iubiri adolescentine…
    Sfatul meu pentru tine este urmatorul: maturizeaza-te si intelege ca daca o sa alegi mereu despartirea, te vei trezi la 65 de ani fara sot, fara copii, fara nepoti. Singura si deprimata, inconjurata de pisici sau in cel mai bun caz, alaturi de un maidanez salvat din mainile hingherilor. Viata nu e intotdeauna roz, iar fericirea este a celor ce inteleg asta.

    Reply
    • RAMONA / 4 June 2016 11:59

      razvan draga… se intelege si se stie ca dupa un anumit timp in viata de cuplu se asterne monotonia … ideea e ca daca celalalt partener in cazul de fata un el se complace in situatia aceea ptr o perioada foarte lunga de timp asta deja e comoditate, ignoranta la nevoile celuilalt si daca vb. strict pe ceea ce e relatat aici doamna in cauza nu a cerut marea si pamantul a cerut lucrurile simple (ceea ce ne aduc ceea mai mare fericire in viata),plimbari …. dar consortul a gandit totul superficial ( pai avem o familie frumoasa, avem concedii, prieteni si altele…. deci, ce ii mai trebuie si plimbari romantice? nu e deajuns ce are?) tot timpul trebuie sa fim deschisi la nevoile celuilalt iar o data cu timpul trecut nevoile se schimba… iar despre emotile unei iubiri adolescentine dragul meu… se pot traii si dupa ani de relatie…. (o plimbare prin park poate sa iti trezeasca emotii adolescentine… care dupa se poate transforma intr o partida de amor prin locuri mai putin permise de societate (daca ma intelegi ce zic… 😉 ) ) totul tine de comunicare in a ne exprima nevoile intr un mod placut si la randul nostru sa fim deschisi la nevoile partenerului …. deci mai bine la 65 ani cu pisicile( mi e imi plac cainii mai mult) si singura decat sa fiu intr o relatie o viata intreaga si sa traim singuri in doi…. peace!!!

      Reply
  4. Bookish / 16 April 2015 14:56

    Tehnologia din păcate are şi multe impacte negative în interacţiunea oamenilor. E mai uşor să te pierzi în mii de site-uri, să joci toată ziua jocuri decât să ai o conversaţie simplă. Generaţia noastră trebuie să lupte zilnic cu invazia tehnologiei. Nu e uşor, dar, dacă vrei se poate.

    Reply
  5. eu / 16 April 2015 4:24

    prefer si am ales mereu “plecatul” decat “zidurile”. prin “plecat” imi mentin libertatea si sanatatea mentala, prin “ziduri”, ma autopedepsesc…depinde de fiecare ce considera important si…atunci “alege”.

    Reply
  6. Ionutz / 16 April 2015 0:09

    si cum oare te poti lupta cu cel sau cea care incepe sa construiasca ziduri? cum te poti lupta cu cel sau cea pentru care lucrurile pe care le faceati la inceput impreuna nu mai sunt suficiente sau il/o plictisesc?cum te poti lupta cu cel sau cea cu care vrei sa dezvolti relatia, s-o implinesti si te lovesti de un zid de incapatanare si impotrivire construit din motive atat de mici si marunte incat in scurt timp le uita, dar stie sigur ca nu vrea sa mearga mai departe?

    Reply
    • Cristi R. / 16 April 2015 22:29

      Ionutz, iubirea nu e o lupta.
      In clipa in care incepi sa lupti ca sa menti o relatie este inceputul sfarsitului.
      Evident ca din anumite motive, cum ar fi copiii, averea sau frica de schimbare, unii lungesc lupta asta de care spui tu pana cand numai pot suporta si ajung intr-un final la acelas rezultat si anume despartirea.
      E usor sa-ti dau sfaturi , e usor sa-ti spun sa rupi pisica in doua si sa te hotarasti daca e laie sau balaie.
      Stiu cat de greu este atunci cand mai exista sentimente sa iei astfel de decizii. Ai senzatia ca se rupe ceva din tine si ajungi sa preferi sa fi parasit decat sa parasesti tu.
      Se poate spune ca in clipa in care lucrurile pe care le faceati la inceput impreuna nu mai sunt suficiente si sau il/o plictisesc s-a dat startul la o perioada dulce-amaruie din care incet incet va disparea dulceata.

      Reply
    • mihaela / 31 May 2015 4:30

      nu poti…. don Quijote nu mai e la moda…. si nici nu mai exista mori cu care sa mai lupti…. treci direct in neant, ori cu vidul nu te poti lupta, neh?

      Reply
  7. Cristi R. / 15 April 2015 22:17

    De ce ati ales sa construiti ziduri? Stiti?
    Daca nu stiti e posibil sa se intample la fel si data viitoare.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro