Draga mea nouă iubită, eşti delicioasă! Cum te uiţi la mine cu ochii mari după ce te sărut, cum mă mângâi tu pe ceafă şi-ţi simt verigheta, rece!
Eşti minunată cu hainele tale care miros a casă cu copii mici, cu care încerci fii şi cuminte, şi sexi în acelaşi timp, să mă ispiteşti cu formele tale încă frumoase, deşi nu mai eşti tânără, dar să nu pari disperată. Ştiu că nu eşti disperată după mine. Nu încă.
Îţi susur în urechi complimente amestecate cu jigniri, şi tu le înghiţi pe toate pe nemestecate, îmbătată, recunoscătoare. Îţi ţes o pânză de senzaţii pe piele, jumătate atinse, jumătate promise… Şi crezi că ştii ce va urma, te temi şi totuşi abia te mai ţii de nerăbdare! Te simt flămânzind când te sărut, o, iubita mea! Ce-ai să mai flămânzeşti!
Mâine te voi atinge cu brutalitate. Ştiu că îţi place. Te voi muşca de buză, ca să ai ce să simţi în secret, noaptea, când stai în pat lângă soţul tău, să ai ce să atingi şi ce să te doară. O să te las să mă simţi aprins după tine, o să-ţi permit să-mi atingi spatele gol sub cămaşă, doar două-trei secunde, o să-mi opresc mâna chiar sub sânul tău şi-o să te privesc grav şi lung şi îndurerat, vai, am pierdut bătălia, am cedat, ce mă fac! Şi vei vedea în ochii mei o promisiune, mai mult, un contract. O comandă fermă de lenjerie de mătase, fugi şi aruncă la gunoi bumbacul de pe tine, atât de domestic, atât de incitant!
Apoi am să dispar câteva zile. Două săptămâni. Tu, iubita mea, ai să plângi în secret în pernă, sau în baie, tu alegi! Ai să mă doreşti de-o să urle carnea pe tine după mine. Ai să mă urăşti şi, după o săptămână-două-trei, ai să mă primeşti înapoi fără o întrebare, fără un comentariu. Am să te chem la bibliotecă, sau la teatru, sau în parc, seara, şi n-am să te ating. Ai să păşeşti alături de mine fremătând, tremurând un pic în fustiţa ta nici foarte scurtă, nici foarte strâmtă, o invitaţie stângace, de bun-gust. Iar eu n-am să te ating nici cu un deget. Dar am să-ţi vorbesc mult, neîntrerupt, măgulitor, interesat.
Vezi tu, eu n-am să te ating niciodată mai mult. Pot avea femei mult mai tinere ca tine, cu carnea netedă şi ţeapănă, cu miros dulce, cu dragoste egoistă şi naivă. Fete bune, abia începute. Tu n-ai să mă ai, n-ai să mă primeşti, nu meriţi. Nu meriţi să mă cunoşti, nu meriţi să te arunc.
Pe tine am să te ţes în plasa mea ca într-o colivie, fără să mă poţi atinge, fără să poţi scăpa. Pe tine, noua mea iubită, te păstrez, ca să mă joc cu tine, să te îngenunchez, şi să nu te am, ca să nu te pierd.
Rene Magritte – Sărutul
Tu, iubita mea, ştii să nu mă minţi, stai cu sufletul deschis în faţa mea, şi eu, ca un ecograf, scanez ce vreau eu. Accepţi cu fruntea senină istorisirile mele despre „celelalte” trecute, prezente… Cu fruntea senină, dar cu pleoapele coborâte. Mă cerţi că sunt rău cu ele, că le mint… dar lor le place. Şi ţie îţi place, şi pe tine te mint!
Mă incită faptul că accepţi tot ce îţi fac fără să mă cerţi, fără să întrebi… Oare cât se poate umili un om pentru o fărâmă de dragoste? Te înţep ca pe un gândac de experiment, cu ace de diferite grosimi… Şi tu tot îmi zâmbeşti şi mă priveşti iubitoare… trebuie să am grijă să nu te omor de tot, gândacul meu, iubita mea!
De ce taci? De ce nu suni, de ce nu dai mesaj? De ce nu postezi nimic, unde eşti? Am fost ocupat câteva zile, abia acum observ. Ai avut vacanţă, dar acu’ gata! Treci înapoi, mai ai de învăţat, o să ne jucăm multă vreme noi doi, sper să nu te strici uşor, ar fi păcat! Hai, răspunde la mesaj, nu-mi da cu „seen”. Ştiu că eşti supărată, te împac eu, eşti uşor de împăcat, ştii? E de ajuns să te lipesc de mine toată şi să întârzii cu răsuflarea în colţul gurii tale, câteva secunde, două, trei… Aşa, aşa, iubita mea, sărută-mă tu pe mine, fomisto, lacomo mirosind a săpun şi a copii de şcoală, sărută-mă, cum ştii tu să mă încălzeşti, n-ai idee…poate într-o bună zi o să mă ai.
Guest post by Andi
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Să-ți iubești destinul, chiar și când îți pare un dezastru
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
