Mic pseudoeseu pseudoliterar despre o presupusă pseudopandemie
Graiul dulce mult aduce, dar nici o sudalmă la vremea ei nu este de lepădat.
Am comis o înjurătură pe FB. Oups! Mai în glumă, credeți că doctorii nu știu să înjure? Oh, la, la ! Și încă cum! Când stai cu masca pe trompă de șase luni din cauză de Covid, pentru că pe unii îi chinuie grija de libertatea lor, îți vine pe glandă una de aia mocănească. Groasă. Desigur, dacă ești băiat subțire sau în timpul slujbei de duminică, sau la o ședință de bilanț cu directorii din Elveția, te abții. Că ți-o iei…Dar când zece (negri și… albi mititei) stau la masă și unul singur este doctor și toți nouă, restul, vorbesc de sănătate, ghici cine nu este întrebat? Ei, da, doctorul. Este primul care moare ”asasinat intelectual” în expresul orientului valah. Ceilalți nouă, astronauți, frizeri, bulangeri, Gâdea de la Antena3 și CTP, o pun de mămăligă. Că știu ei… Să te înfurii? Să pleci? Mda…
Apoi, în altă situație, mi-e târșe să transmit o ”muie” politicienilor, dar decât să mă lovescă șlogul de nervi, mai bine îi dau drumul la vale. Vorba lui Shreck, ”better outside, than inside”. Este ca flatulența (bășinică, în grai popular). Să nu fim pudibonzi. Limba română este generoasă cu injuriile. Este un curs de anatomie comparată. Obstetrică, ginecologie și boli venerice. Eventual și stomatologie cu datini și sărbători religioase.
Între o înjurătură suculentă și un glonț de kalașnikov, 7,62, voi ce-ați alege? Vedeți? Eram sigur. Decât să-l stalinizezi, mai bine îi tragi un ”ba p-a mă-tii” – trăiește și el, trăiesc și eu, mai puțin capsat. Nu plânge nici mă-sa, nici mama. Dacă merită! Dacă nu, nu. Spui sărut mâna, duamna Dăncilă, să vă trăiască copiii etc.
Pentru limbajul cult folosim alte haine, nu făisbucul. Făisbucul este ca o stație de epurare. Găsești de toate. Din bube, mucegaiuri și noroi, iscat-am frumuseți și prețuri noi, zicea poetul. Și ce dreptatea avea… De unde s-a inspirat și gheșeftul lui Zucănberg! Zău așa. Bitcoini să curgă…
La Berlin, cârnatul nibelung a ieșit să ceară libertate. La București, libertate înseamnă să mori acasă în patul tău, de Covid, convins că mori fiin’că te-a tras ”curentul” și din cauză de conspirație mondială. E vreo diferență? Același Siș kebab.
Faci vreo nouă ani de medicină cu rezidențiat etc și vine un babuin să te învețe ce-i aia citokină. Uite de aia îmi veni pârțagul și bâzdâcul și paranghelia de înjurai în pubela lui Zukenberg. Și acu’ ce? Vreți să mă duc la tren? Oh, nuuu. Nu înainte să fi spus tot. Un bob zăbavă.
A bon entendeur, salut!
Toate articolele lui Mircea, aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
